Lansarea la apă a Piraţilor seria a IV-a s-a făcut la Cannes, în cadrul celei de-a 64-a ediţii, cu o bine meritată pompă, pentru că este într-adevăr un blockbuster.
Cu siguranţă, celelalte filme se vor duce la fund în privinţa spectatorilor tentaţi de o nouă aventură exotică, fără limite de spaţiu şi timp, cu un personaj principal plin de umor, dar şi de şarm, Johnny Depp, care joacă foarte convingător şi, cu siguranţă, cu o poftă nebună, fără îndoială, înainte de toate de dragul propriilor copii cu norocoasa Vanessa Paradis, fata cu strungăreaţă, deci iubăreaţă rău (am aflat între timp că a ajuns ultima modă ceea ce, multă vreme, a fost socotit un defect, spaţiul dintre dinţii din faţă, pe care acum dentiştii esteticieni, contra unei sume considerabile, o oferă clienţilor şi mai ales clientelor fiţoase.)
În varianta franceză, dublată spre bucuria unora (dar există şi cea originală pentru cinefilii rafinaţi), subtitlul este, pe bună dreptate, Fântâna tinereţii, unul mai ispititor, pentru că obsesia vârstei este universală, spre satisfacţia şi avantajul chirurgilor care mai iau câţiva ani de pe faţa şi trupul doritorilor şi doritoarelor. Aici nu trebuie programare şi anestezie, ci o călătorie anevoioasă, iniţiatică, împănată de apariţii de vis sau de coşmar. Totul începe la Cadiz, în Spania, dar se ajunge şi la Londra, la un pseudoproces, care e cât pe-aci să se termine cu ştreangul de gât, numai că judecătorului îi ia locul un tip cu ochelari, greu de recunoscut, dar fermecător, în inconştienţa sa. Se pomeneşte şi de Turnul Londrei, Bastilia englezească.
Se ajunge şi în faţa Regelui George, cam ridicol, şi pe care Depp îl învârteşte pe degete, şi face şi nişte cascadorii ca pe vremea lui Douglas Fairebanks, şi pentru că tot suntem în Franţa, şi avem şi candelabrul la îndemână, stil Jean Marais. Se vor trezi şi multe nostalgii nu pentru madeleina lui Proust (ultraprezent prin peliculele în competiţie, deşi realizatorii sunt tineri şi ai fi crezut că au uitat de prolificul autor, în caz că nu-l ignoră), ci pentru esteticul choux-à-la-creme, care domneşte pe o masă încărcată ca în „Tom şi Jerry”, care se tăia la viză, pe vremea Împuşcatului. Şi dacă totul mai e … asezonat cu o muzică plăcut triumfalistă, pasionatul de cinema e fericit. Normal că trebuia şi o ea.
Am scăpat de Keira, că avea alte proiecte, şi-i ia locul o Penelope Cruz, plină de temperament, pe care o cheamă Angelica (oare ca pe Marchiza Îngerilor de altă dată sau doar pentru că e mai sonor?). Pe parcurs mai apare şi o sirenă ca pe vremea lui Ulise, de o frumuseţe care te lasă cu gura căscată (pe ecran, la conferinţa de presă, deja îşi pierduse misterul) franţuzoiaca Astrid Berges-Frisbey. Pentru a avea acces la aqua de vida e nevoie de o lacrimă de fiinţă mitologică, şi dacă e una de bucurie cu atât mai bine şi mai eficace. Mai apare iar o arbaletă (fatală doar în „Să discutăm despre Kevin”). Piraţii Barbă Roşie şi Barbă Neagră sunt prezenţi, se face îmbarcarea pe corabia Regina Ana … şi restul la cinema, la IMAX, în 3 D, în România, simultan cu marile capitale ale lumii. Genialul producător Jerry Bruckheimer i-a încredinţat acest nou proiect regizorului Bob Marshall, care după „Chicago” , „Memoriile unei gheişe” sau „Nine”, acum s-a trezit la cârma unei nave care nu trebuia, cu nici un preţ să naufragieze şi nici măcar să se împotmolească. Filmat în mirificul Hawaii, pe insulele Kauai şi Oahu, scenariul e de aşa natură conceput de Tedd Elliott şi Terry Rossio cât se te simţi ca făcând parte din originalul echipaj. Prin urmare, nu rataţi ocazia unei asemenea aventuri fabuloase, că ar fi păcat!
PIRAŢII DIN CARAIBE :
ÎN APE ŞI MAI TULBURI
AVENTURI / SUA, 2011
2h 20min.
regia: Bob Marshall.
cu: Johnny Depp, Penelope Cruz, Ian McShane, Geoffrey Rush, Astrid Berges -Frisbey, Keith Richards, Kevi R. McNally.
distribuit de Walt Disney
