Referindu-se la scăderea popularității lui Putin nu numai în Crimeea, ci și în interiorul Federației Ruse, fostul președinte al Georgiei, Mihail Saakașvili, avertizează într-un articol apărut în Foreign Policy că strategia militară a președintelui rus este pregătită să continue cu noi incursiuni și microrăzboaie. Astăzi, obiectivul liderului de la Kremlin este același ca atunci când a intrat militar în Georgia, în 2008, în Crimeea și în estul Ucrainei în 2014: întărirea influenței asupra levierelor puterii în Rusia. De fiecare dată când popularitatea națională a lui Putin scade, el intensifică un conflict în curs sau lansează o nouă ofensivă, susține Saakașvili. Așa s-a petrecut cu Georgia și apoi cu Ucraina. Nu întâmplător, rata cea mai mare a popularității președintelui rus a fost după anexarea Crimeii. Mai t-ârziu, când economia rusă se prăbușea, intervenția în -Siria a folosit la întărirea -patriotismului. În plus, acțiunile militare ruse în Siria au marcat trecerea puterii lui Putin dincolo de „vecinătatea apropiată” a Rusiei. Aceste acțiuni ale lui Putin i-au adus critici severe din partea Washing-tonului și a Bruxelles-ului, dar condamnările externe nu au făcut decât să-i întărească popularitatea internă. De la invazia din Georgia la ofensiva-hibrid în estul Ucrainei, liderii occidentali au trasat linie roșie după linie roșie, însă fragilitatea normelor internaționale bazate pe reguli i-a dat Moscovei o aparență mereu mai forte. Saakașvili susține că „dacă am învățat ceva din ultimele două decenii, o nouă criză este la orizont”. Potrivit unui sondaj realizat la 7 martie de Centrul de cercetare asupra opiniei publice ruse, încrederea electorilor ruși în Putin a ajuns la 32%, cel mai scăzut nivel de după 2006. O nouă operațiune agresivă externă poate reface imaginea sa de „lider alfa” în rândul rușilor?
Jocuri de război
Saakașvili precizează că „încălcările legilor și reglementărilor în «curtea» rusă nu mai par să bulverseze lumea. El a regândit deja frontierele Europei prin forță. Acum, pentru a provoca reacția Occidentului, va face ceva altfel. Nu este vorba de a ști dacă va ataca, ci unde”. Unii observatori consideră că viitoarea țintă a lui Putin este Belarus, dar eu nu cred, subliniază fostul președinte al Georgiei, explicând că Putin ar câștiga prea puțin în termeni de consens și de revenire a imaginii de om-forte într-o țară pe care majoritatea rușilor o consideră deja ca fiind parte integrantă a Rusiei. Alți ana-liști avansează ideea că țările baltice – Estonia, Letonia și Lituania – ar fi viitoarea țintă a Moscovei. Din nou exclud posibilitatea pentru că țările baltice sunt în securitate. Potrivit analizei lui Saakașvili, ținta armatei ruse ar putea deveni o țară occidentală care face parte din UE (în acest moment mai fragilă ca niciodată și neavând o armată unică), dar care nu face parte din NATO. Astfel, urmând indiciile, totul indică Europa de Nord – Suedia și Finlanda.
„Obiectivul cel mai probabil al Rusiei într-un viitor apropiat este Finlanda sau Suedia, ambele membre ale UE, dar nu și membre NATO. Atacând o țară ne-membră a Alianței Nord-Atlantice, Putin nu riscă o ripostă proporțională conform articolului 5. Țintind o țară europeană, Putin poate spera să beneficieze de avantajele aprobării electorilor ruși care vor cu disperare o victorie.” Saakașvili emite o altă ipoteză, mai precisă, pariind pe unde și asupra cui ar putea acționa președintele rus. „Nu mă aștept ca tancurile ruse să ruleze spre Helsinki sau Stockholm fără opoziție. Dar ar fi relativ simplu pentru Moscova să comită un seism într-o enclavă arctică îndepărtată sau pe o mică insulă ca Gotland, suedeză. Cine va intra în război pentru o insulă înghețată din Baltica sau pentru o fâșie din tundra finlandeză?”
Putin a imputat întotdeauna occidentalilor responsabilitatea agresiunii ruse, iar media susținută de Kremlin amplifică acest mesaj supunând publicul unui val de avertismente alarmiste asupra „încercuirii NATO” și subliniind condamnările occidentale la acțiunile lui Putin ca fiind dovezi de -„rusofobie”.
