Libertatea presei în România se află în picaj pentru al treilea an consecutiv, ajungând pe locul 52 în lume din acest punct de vedere în anul 2010, au constatat analiştii media de la ActiveWatch şi Agenţia de Monitorizare a Presei.
Printre cele mai grave probleme ale presei româneşti se numără lipsa unei demarcaţii clare între publicitate şi produsele jurnalistice, publicul fiind asaltat cu reclame mascate sau aşa-numitele „proiecte speciale”. „Conţinutul editorial relevant şi verificabil este pe cale de dispariţie, sufocat de jurnalismul de haită, isteric, manipulator, opinia partizană şi infotainment”, remarcă specialiştii proiectului FreeEx.
Raportul FreeEx remarcă faptul că în presa românească „a fost inventat un nou gen jurnalistic: telenovela politică în direct, non-stop. În fiecare zi, în platourile televiziunilor sunt invitaţi reprezentanţi ai partidelor şi „analişti” dintre cei mai neobişnuiţi. De mai multe ori pe zi, în emisiuni maraton, aceştia dezbat „subiectele zilei” şi ajung să se certe pe orice temă, acuzându-se unul pe altul de politizare şi manipulare, ca într-o telenovelă fără sfârşit. Protagoniştii trăiesc într-o continuă conspiraţie nedovedită, iar jurnaliştii nu depun eforturi să clarifice lucrurile“.
Raportul constată că situaţia este similară cu situaţia televiziunilor din Italia, cu o excepţie notabilă: „în locul femeilor tinere cu sâni dezgoliţi, apar bărbaţi încruntaţi, la costum. (…) E din ce în ce mai răspândită ideea că toţi politicienii sunt la fel şi că nu contează pe cine alegi”.
De la începutul crizei economice, au fost concediaţi 6.000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic) şi peste 60 de ziare locale s-au închis. În 2010, veniturile din publicitate au scăzut şi tirajele mai multor ziare quality s-au înjumătăţit faţă de anul precedent, mai arată raportul FreeEx.
Jurnaliştii au fost prinşi într-un acut conflict de interese, fiind nevoiţi să relateze necazurile cu legea ale propriilor patroni, precum Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Diaconescu, Dan Voiculescu. „Presa aflată în proprietatea acestora a relatat dezechilibrat, partizan şi, pe alocuri, isteric despre aceste evenimente. „Mogulii” au devenit, mai mult ca niciodată, vedetele propriilor instituţii de presă. Jurnaliştii au fost puşi în situaţia de acut conflict de interese de a relata despre scandalurile care-i aveau în centru pe propriii patroni şi chiar despre arestarea acestora. (…) S-au transformat în avocaţii patronilor, i-au transformat pe aceştia în martiri şi au făcut presiuni asupra justiţiei”, se mai arată în raportul FreeEx.
Un alt semn al degradării presei în 2010 a fost modul în care moartea unor persoane cunoscute a fost transformată de presă în „spectacole macabre“.
Pe de altă parte, statul a contribuit şi el la declinul presei, prin iniţiative legislative constrângătoare. Pentru prima dată în istorie, presa a fost inclusă printre vulnerabilităţile la securitatea naţională, în Strategia Naţională de Apărare a Ţării. Au fost iniţiate proiecte legislative care doreau să introducă legitimaţii de presă obligatorii, interdicţii de publicare pentru cei cu antecedente penale, declaraţii publice de avere şi interese pentru jurnalişti, introducerea licenţelor pentrupresa scrisă şi retragerea acestor licenţe pentru presa care defăimează sau intrarea TVR Internaţional în subordinea Ministerului de Externe. Radioul şi televiziunea publică au rămas la fel de politizate ca şi până acum, mai remarcă raportul FreeEx.
Raportul mai arată că în 2010, „agresiunile fizice şi insultele la adresa jurnaliştilor au fost iniţiate într-o măsură alarmant de mare chiar de către poliţişti şi persoane publice”.
