De curând, a avut loc la Chişinău prima „staţie” a Caravanei Filmului Istoric Românesc. urmând ca pe viitor aceasta să mai facă nişte halte în ţările „vecine şi prietene” Ungaria, Bulgaria, Ucraina şi Serbia.
În cadrul evenimentului organizat de Asociaţia pentru Integrare Culturală Europeană, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, au trecut Prutul trei pelicule: „Independenţa României”, primul film de lung metraj din istoria cinematografiei româneşti, realizat în 1912, documentarul „Coroana României: Regina Maria” şi „Restul e tăcere”, „filmul” filmului „Independenţa României”, gestat de regizorul Nae Caranfil vreme de vreo 20 de ani şi „născut” în sfârşit în Anno Domini 2008.
Sub privirile de binecuvântare ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, aflat la Chişinău pretutindeni ( pe tăbliţa bulevardului care-i poartă numele, cocoţat pe soclul de la intrarea în parcul central, pe toate bancnotele de la unu la o sută de lei, pe steaguri şi flamuri tricolore, pe frescele şi icoanele din biserici), filmele istorice româneşti s-au aflat în Capitala Basarabiei ca la ele acasă. Este drept că proiecţiile au avut loc în fostul cinematograf al consomolului străjuit de statuia tânărului consomolist vajnic plătitor de cotizaţie, dar cum fosta casă de cultură comunistă poartă astăzi un nume latinesc, „Gaudeamus”, nu putem decât să ne bucurăm de faptul că omologul sovietic al UTC-ştilor se află azi în minoritate, deşi vestigii statuare ale fostei URSS se găsesc mai peste tot prin oraş, ca un fel de memento dătător de fiori reci pe şira spinării.
Martore ale istoriei foarte recente stau multele afişe de pe care un Igor Dodon fericit le mulţumeşte „cetăţenilor chişinăueni” pentru susţinere. Partea veselă a lucrurilor este că totuşi candidatul comunist a pierdut alegerile la primăria Chişinăului, dar cum, probabil, banerele uriaşe fuseseră deja comandate, ele au fost afişate chiar şi în acest caz.
Basarabenii, de partea lui Băsescu
Cum era de aşteptat, filmele istorice prezentate s-au dovedit a fi un bun pretext pentru aprige dezbateri politice. Tema preferată a spectatorilor prezenţi la proiecţii a fost, desigur, dacă are sau nu dreptate preşedintele Băsescu în discuţia pro şi contra mareşalul Antonescu. În timp ce în ţară popularitatea i-a scăzut simţitor, în special în rândul intelectualilor monarhişti, în Basarabia, fanii lui Băsescu s-au înmulţit. Faptul că preşedintele a afirmat că, dacă ar fi fost în locul mareşalului Antonescu, ar fi trecut şi el Prutul pentru a recupera pământul sfânt al Basarabiei, i-a ridicat capitalul de imagine. „Oricât l-aş iubi pe rege, şi îl iubesc de când eram mică”, ne-a declarat doamna Maria, o patrioată moldoveancă venită cu nepoata ei la filme pentru a transmite patriotismul şi noii generaţii, „nu pot să nu-i dau dreptate domnului preşedinte Băsescu. Regele era un ficior falnic şi frumos, eu am 80 de ani, el e deci cu 10 ani mai mare, vă daţi seama că toate fetele eram topite după el, dar pentru noi, basarabenii, mareşalul Antonescu rămâne un erou pentru că s-a luptat pentru a ne lipi din nou de ţara mamă.”
Cum acest subiect devenise o „cestiune arzătoare la ordinea zilei”, el a fost dezbătut cum se cade, până târziu în noapte, de câtre patrioţii moldoveni ce se contraziceau amical cu cei bucureşteni, la un pahar de vin din podgoria Mileştilor Mici. Nu ştim ce părere ar fi avut Ştefan ce Mare şi Sfânt despre tema zilei, dar probabil că Măria Sa ar fi preferat vinul de Cotnari.
