Situat în Cornul Africii, pe coasta vestică a Strâmtorii Bab-el-Mandeb, Djibouti străjuieşte Canalul Suez. Acest braţ de mare care controlează accesul în Suez este astăzi a patra rută maritimă mondială, cu un trafic de 30.000 de nave pe an.
Djibouti se bucură de o poziţie strategică şi găzduieşte cinci baze militare străine, dar, din cauza intensificării acţiunilor grupărilor teroriste în Yemen şi Somalia, a devenit una dintre ţările cele mai instabile din regiune.
În plus, creşterea activităţii piraţilor în largul coastelor somaleze a determinat marina europeană să utilizeze Djibouti ca bază, iar China a căutat, de asemenea, să-şi asigure propriile interese economice. Alte state negociează stabilirea unor baze militare în micul stat.
Franţa, ca fost imperiu colonial, ocupă primul loc cu circa 1.350 efective militare staţionate în Djibouti.
După războiul din Golful Persic, SUA au stabilit cartierul general al forţelor lor armate în Djibouti, care constituie cea mai mare bază militară americană pe continentul african. Cu 4.000 militari şi personal civil american, această bază militară este vitală pentru Washington, care are în vedere extinderea ei.
Italia a creat în 2009 o mică bază militară în acest stat unde Japonia dispune, la rândul ei, de 180 de militari în prezent.
În 2017, China a instalat în Djibouti prima sa bază în afara frontierelor. Pe de altă parte, potrivit unor zvonuri, India şi Rusia vor, la rândul lor, o parte din „tort”.
În ianuarie 2017, Arabia Saudită a încheiat un protocol cu Guvernul din Djibouti pentru stabilirea unei baze militare.
Prezenţa militară în Djibouti s-a transformat într-un factor de tensiune şi pare că ţara a devenit un „cuib de spioni”, arată Le Figaro, subliniind că pot apărea diferende, în timp ce prezenţa crescândă a Chinei în această ţară ar putea da loc tensiunilor între Djibouti, Franţa, SUA şi Japonia. În acelaşi timp, micul stat ar putea deveni o ţintă pentru terorişti.
