Viaţa şi cariera lui Dennis Hopper, promotorul unei noi ere în cinematografia mondială cu filmul-cult „Easy Rider”, rămân legate atât de zecile de roluri de băiat rău cu care şi-a cucerit publicul, cât şi de nenumăratele sale crize de personalitate.
Cu peste 200 de pelicule în filmografie şi două nominalizări la Oscar, americanul Dennis Hopper rămâne în istoria cinematografiei prin antologicele sale roluri negative. De-a lungul unei cariere de peste 50 de ani, Hopper a avut diverse partituri, apărând alături de mentorul său, James Dean, în „Rebel fără cauză”, şi în „Uriaşul”, în anii ’50, iar ulterior în roluri de maniac interpretate magistral („Apocalipsul acum”, „Catifeaua albastră” şi „Speed: Cursă infernală”).
„Un mic fascist smintit”
Filmul de numele căruia se leagă însă succesul lui Dennis Hopper rămâne „Easy Rider” (1969). Pelicula, în care Hopper a jucat rolul principal, semnând şi scenariul şi regia, este considerată drept una dintre marile producţii ale cinematografiei americane, deschizând o nouă eră în care vechea gardă de la Hollywood a fost forţată să lase loc unor cineaşti tineri la acea vreme, precum Francis Ford Coppola şi Martin Scorsese. Filmul cu buget redus, care a devenit blockbuster (a costat 400.000 de dolari şi a obţinut 60 de milioane din vânzarea de bilete), a introdus publicul de pelicule mainstream în lumea consumului de droguri şi a motocicliştilor cu plete.
„Trecuseră anii ’60 şi nimeni nu făcuse un film despre cineva care fumează iarbă fără să omoare apoi câteva asistente medicale”, declara Hopper în 2005, spunând că a dorit ca „Easy Rider” să fie ca o „capsulă a timpului” pentru acea perioadă. În timpul filmărilor însă, Hopper a avut conflicte cu toată lumea, iar Peter Fonda l-a numit mai târziu „un mic fascist smintit”. Filmul, care îi adusese şi prima nominalizare la Oscar din carieră, pentru scenariu, l-a transformat pe Hopper într-un star şi i-a dat încredere că poate recidiva cu succes ca regizor. Următoarea încercare, „The Last Movie” (1971), a fost însă un eşec aproape total.
Crizele de paranoia
Cineastul suferea de atacuri de paranoia periodice. Un astfel de incident a avut loc, în 1982, când Hopper se afla în Mexic la filmările peliculei „Jungle Warriors” şi a început să alerge gol prin junglă, convins că a început al treilea război mondial. Îmbarcat într-un avion pentru a se întoarce acasă, a sărit afară, pe aripă, chiar când nava era pe punctul de a decola, temându-se că aceasta a luat foc. La întoarcere, el a fost internat într-un spital psihiatric timp de trei luni. A ales să joace pentru bani în filme slabe, precum „Prinţesa Daisy” şi „Masacrul din Texas 2″, refuzând în schimb proiecte importante, ca „Taxi Driver” şi „Reservoir Dogs”. Abuzul de droguri, problemele de temperament, incidentele de violenţă domestică, precum şi alegerea unor roluri nepotrivite au făcut adesea din Hopper un paria al Hollywoodului.
Cu toate acestea, cele două nominalizări la Oscar (pentru scenariul la „Easy Rider” şi pentru rolul din drama „Hoosiers”) şi cele 20 de premii câştigate în carieră demonstrează că Dennis Hopper a fost un actor iubit de critici şi de cinefili în egală măsură. În afara carierei de cineast, Dennis Hopper a fost un remarcabil fotograf, pictor, sculptor şi colecţionar de artă. Actorul s-a îmbolnăvit anul trecut, în septembrie, de cancer de prostată, dar a continuat să lucreze atât la serialul „Crash”, cât şi la un album de fotografie. În martie anul acesta, a avut o scurtă apariţie publică la inaugurarea stelei ce îi poartă numele pe bulevardul Walk of Fame. Ultimele sale luni de viaţă au fost marcate şi de un divorţ „cu cântec” de cea de-a cincea soţie a sa, Victoria Duffy.
În 1982, Hopper, care se afla în Mexic la filmările peliculei „Jungle Warriors”, a început să alerge gol prin junglă, convins că a început al treilea război mondial.
