Cel mai recent film al regizorului Damien Chazelle – care în 2015 a primit două nominalizări la Oscar pentru „Whiplash“ –, „La La Land“ aduce atmosfera perioadei de aur a Hollywoodului în Los Angeles-ul secolului XXI.
Musicalul îi are în rolurile principale pe Emma Stone – care o interpretează pe Mia, o tânără chelneriță cu aspirații la o carieră în lumea filmului – şi Ryan Gosling, în rolul lui Sebastian, un muzician îndrăgostit de jazz-ul clasic, care eșuează în a-și câştiga traiul în „Oraşul Îngerilor“ din cauza nostalgiei sale pentru trecut.
În ultimele luni, „La La Land“ a câștigat 85 de premii și a primit 130 de nominalizări, dintre care șapte la prestigioasele „Globuri de Aur“. Totodată, criticii îl cotează ca având potențial să ajungă pe lista musicalurilor de tradiție, alături de consacratele „Cântând în ploaie“, „Un american în Paris“ și „Umbrelele din Cherbourg“.
Damien Chazelle se joacă cu mişcările de aparat – construieşte cadre lungi, pentru a pune în valoare autenticitatea cu care actorii se dedică rolurilor lor. De exemplu, pentru a intra în pielea lui Sebastian, Ryan Gosling a învățat să cânte la pian, ceea ce regizorul nu doreşte să treacă neobservat pe marile ecrane. Similar, în perioada de preproducție, întreaga distribuție a petrecut ore în șir repetând pașii coregrafiilor, iar rezultatul depășește orice așteptare.
Filmul debutează pe o autostradă din Los Angeles, renumită pentru obişnuitele busculade la orele de vârf. Este o zi toridă, iar șoferii sunt iritați de aşteptarea care nu dă semne să se termine prea curând. Dintr-o dată, sunetul claxoanelor este înlocuit de ritmuri vii, iar autostrada capătă o atmosfera festivă şi plină de culoare, în care circa 100 de dansatori realizează mișcări perfect sincronizate.
Într-un interviu acordat presei americane, regizorul mărturisea că, pentru el, autostrada respectivă face parte din amintirea anilor petrecuți în Los Angeles. Astfel, numeroasele ore petrecute în trafic ar fi reprezentat o sursă de inspirație pentru scena de deschidere a filmului.
Tărâmul celor dârzi
Însă cine se lasă păcălit de primele minute din „La La Land“, crezând că are să pătrundă într-un tărâm în care totul merge ca pe roate, se înşală amarnic. Văzut de departe, tărâmul „La La“ poartă promisiunea unui viitor strălucit, dar capcanele eşecului şi dezamăgirii sunt presărate la fiecare pas. Visătorii care ajung aici prin portalul reprezentat de autostradă, cu visele lor supradimensionate şi irealiste, se izbesc de crunta realitate – aceea că în tărâmul „La La“ supraviețuiesc doar cei încăpățânați şi perseverenți.
Los Angeles-ul văzut prin ochii lui Damien Chazelle este un oraş în care tinerii se zbat între nostalgia unui trecut plin de staruri care i-au inspirat într-atât încât să își dorească un parcurs profesional similar, şi un prezent crud, ostil, în care oportunitățile dispar de sub privirile lor, ușile se închid cu repeziciune, iar speranțele se năruie cu fiecare nou refuz.
Este „La La Land“ locul în care totul e posibil? Tărâmul „La La“ cere compromisuri şi poartă promisiunea reuşitei doar pentru cei dispuși să nu verse lacrimi, ci care se încăpățânează tot mai tare, care luptă tot mai crâncen cu fiecare „nu“ pe care îl aud. Pentru cei care, la finalul vieții, ar decide să urmeze acelaşi drum, fără niciun regret.
„La La Land“ este o poveste despre visători incurabili, dar dârzi. Este o poveste de dragoste, dar nu în sensul clasic. Dincolo de idila dintre Mia și Sebastian, personajele sunt îndrăgostite de propriile aspirații, pentru care sunt dispuse să sacrifice totul, inclusiv iubirea.
„Jazz-ul e pe moarte!“
Sebastian şi Mia sunt doi astfel de visători: ea povestește cum a moştenit iubirea pentru clasicul Hollywood de la mătuşa sa, el este un individ solitar, care tânjeşte după jazz-ul născut în New Orleans şi care vrea să se asigure că acest gen muzical nu va fi trivializat.
„Jazz-ul e pe moarte, Mia!“, îi spune Sebastian iubitei sale, atunci când îi mărturisește că visează să își deschidă propriul club de jazz. La rândul său, și Damien Chazelle reuşeşte prin „La La Land“ să resusciteze nu doar ritmurile jazz, ci şi vechea tradiție hollywoodiană a musicalurilor.
„Mi-am dorit să accentuez anumite elemente din trecut, pe care le-am adorat în filmele vechi, și unele stiluri muzicale. Într-o anumită măsură, am sperat să aduc aceste caracteristici în realitatea Los Ange-les-ului contemporan. Totodată, mi-am dorit să găsesc un echilibru, astfel încât să nu picăm complet nici în nostalgia trecutului, dar nici în prezentul lumesc“, preciza Damien Chazelle într-un interviu pentru site-ul Vulture.
La rândul său, compozitorul Justin Hurwitz a explicat, pentru aceeași publicație, că într-o anumită măsură se regăsește în personajul interpretat de Emma Stone, în special în scena în care ea dă proba pentru un rol definitoriu al carierei sale în cinematografie.
Melodia „Audition“ reprezintă o odă adusă visătorilor incurabili, dar dârzi. Astfel, Mia cântă despre mătușa care a inspirat-o să nu renunțe la idealuri, oricâte obstacole ar întâmpina însă în același timp, melodia transmite amărăciunea artistului care nu a ajuns încă acolo unde își dorește. Similar, compozitorul preciza că el și Chazelle s-au lovit de numeroase refuzuri atunci când au decis să dea contur acestui film.
„Aveam acest musical pe care voiam să îl facem și nimeni nu ne dădea șansa. Eram atât de pasionați, însă nu găseam nicio cale să realizăm acest vis. Așa că ne-am confruntat cu aceleași sentimente pe care le regăsiți și la personaje: a avea toate aceste idealuri, pe care nimeni nu le ia în seamă“, a spus Hurwitz.
Dincolo de orice dificultate, „La La Land“ poartă promisiunea că oricine poate ajunge în „Orașul Stelelor“ dacă are curajul să lupte, cu îndârjire, pentru idealurile sale.
