Taisia a venit pentru prima dată în Italia la vârsta de 7 ani. O așa-zisă copilă de la Cernobîl, a fost trimisă să scape de inamicul invizibil al radioactivității, din cel mai mare dezastru nuclear din lume. 26 de ani mai târziu, după războiul din Rusia, ea s-a întors cu fiul ei, căutând din nou adăpost la familia ei adoptivă care a avut grijă de ea pentru prima dată când era copil, notează Euronews.
Mama ei maternă, Anna, a povestit pentru Euronews despre prima dată când a întâlnit-o pe Taisia.
„Nu știam limba ei, nu știam cum să ne comportăm cu ea și nici ce fel de mâncare va mânca. Am deschis frigiderul și am pus-o să aleagă. A luat două ouă cu mâinile ei minuscule și mi-am dat seama că vrea niște ouă prăjite.”
„Le mulțumesc pentru că m-au găzduit din nou, deoarece lucrurile sunt dificile când nu știi unde să mergi, dar când ai o familie la care să mergi, asta e foarte bine, mai ales pentru copilul meu. El este foarte mic și eu nu am vrut să vadă ce se întâmplă acum în Ucraina. Când am venit aici, am avut acest sentiment că sunt în siguranță, dar apoi m-am gândit la prietenii și rudele pe care le-am lăsat acolo și mi-e dor de ei. Simt că vreau să mă întorc acolo și să văd cum se descurcă. Sunt îngrijorată de toți cei care sunt încă acolo”, a spus Taisia.
Taisia a fost printre cei 55 de refugiați salvați de municipalitatea Ercolano, Crucea Roșie și alte asociații de voluntari. S-au dus la granița cu Ucraina și Ungaria să-i ia.
„Scopul nostru este să integrăm refugiații în țesutul social al orașului. Am înființat asistență medicală și posibilitatea copiilor ucraineni de a merge la școală împreună cu copiii italieni. Consider că primirea refugiaților ucraineni poate fi o resursă excelentă pentru orașul nostru și teritoriul nostru”, a spus primarul lui Ercolano, Ciro Buonajuto.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
