Disperaţi când află diagnosticul, părinţii copiilor autişti aleg, în detrimentul metodelor clasice de recuperare, tratamente alternative cum ar fi înotul cu delfinii, terapiile cu vraci sau cu capsule presurizate ori tratamente cu celule stem, cheltuind sume mari de bani, cu rezultate minime, relatează Mediafax.
Şeful Compartimentului de Neurologie şi Psihiatria copilului şi adolescentului din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Suceava, medicul primar Elena Merticaru, a declarat corespondentului MEDIAFAX că cei mai afectaţi de problemele copilului autist sunt părinţii, întrucât viaţa alături de un astfel de copil presupune un mare stres emoţional.
„Părinţii ajung să creadă, uneori şi din cauza specialiştilor, că autiştii vor fi întotdeauna grav afectaţi de tulburarea de care suferă”, a spus Merticaru.
Ea a arătat că părinţii copiilor diagnosticaţi cu autism recurg, uneori, din disperare, la intervenţii „ridicole” şi cheltuie sume enorme de bani pentru a-şi duce copiii să înoate cu delfinii sau pentru a urma un tratament hiperbar, ce constă în plasarea pacientului într-o incintă rezistentă la presiune care conţine oxigen pur sau aer îmbogăţit în oxigen, la o presiune superioară celei atmosferice, renunţând la metodele clasice de recuperare.
„Există opinii extrem de diverse şi de puternice în acelaşi timp. Unii recurg la tratamente cu vitamine, diete alimentare, tratamente antialergice sperând că în acest fel vor rezolva problemele copiilor autişti. Există şi intervenţii de-a dreptul ridicole şi pentru care părinţii, din disperare, cheltuiesc sume enorme de bani, respectiv tratamentul hiperbar, tratamentul cu celule stem, înotul alături de delfini sau chiar apelarea la vrăjitoare în speranţa vindecării copiilor lor, în detrimentul metodelor clasice de recuperare”, a mai spus Merticaru.
Medicul neuropsihiatru sucevean consideră că este important ca această tulburare să fie depistată precoce şi consideră că, atunci când li se pare că ceva este în neregulă cu copilul lor, părinţii trebuie să-şi urmeze instinctul şi să caute un centru specializat unde să solicite testarea copilului, chiar dacă cei din jur sau chiar unii specialişti îi încurajează spunându-le că nu toţi copiii vorbesc la aceeaşi vârstă.
Ea a arătat că în reţeaua de asistenţă medicală primară ar trebui să se implementeze un program de screening foarte simplu şi accesibil care să orienteze medicul de familie ca, în cazul când are o suspiciune că un anumit copil prezintă simptomele acestei tulburări, să îndrume familia către un medic specialist.
„După precizarea diagnosticului, am observat că părinţii acestor copii devin aproape febrili în a căuta metodele de terapie, schimbă informaţii cu alţi părinţi, se împrietenesc cu aceştia sau caută pe internet noutăţi în privinţa acestei boli”, a spus Merticaru.
Ea a precizat că, în prezent, sunt necesari mai mulţi terapeuţi care să aplice aceste tehnici de recuperare în cazul copiilor diagnosticaţi cu autism, iar părinţii să poată beneficia de programe de consiliere şi să li se insufle încrederea că munca lor cu copilul autist va avea succes.
Merticaru a explicat că autismul este o tulburare gravă a proceselor normale de dezvoltare care apar în primii doi ani de viaţă şi că această boală face parte din grupa tulburărilor prevazive de dezvoltare ce afectează limbajul, jocul, cunoaşterea şi dezvoltarea socială şi abilităţile de adaptare, provocând întârzieri din ce în ce mai mari faţă de copiii de aceeaşi vârstă.
„Cauza apariţiei acestei tulburări este necunoscută, dar se pare că este vorba de o anormalitate neurologică a unor zone din creier. Copiii autişti nu învaţă aşa cum învaţă ceilalţi copii, nu înţeleg cea mai simplă comunicare verbală sau nonverbală, informaţiile venite pe cale senzorială îi lasă confuzi şi sunt izolaţi în diferite grade de lumea din jurul lor. Ei sunt foarte puţin interesaţi de alţi copii şi, de obicei, nu învaţă imitându-i”, a spus medicul sucevean.
Merticaru a arătat că, în prezent, se practică mai multe terapii de recuperare, dând ca exemplu metoda analizei comportamentale aplicate (ABA), care a cunoscut o creştere în popularitate după 1990, deşi se aplică de peste 60 de ani şi la alte tulburări.
„Ceea ce ar trebui să ştie părinţii este că există o terapie pentru copiii lor. Cu nădejde şi îndrumare, părinţii din toată lumea au început să implementeze aceste programe comportamentale şi tot ei au început să ceară ca şcolile şi grădiniţele de stat să includă această metodă a analizei comportamentale aplicate pentru copiii lor. Studiile de specialitate au arătat că mai mult de jumătate dintre copiii autişti care au participat la programe ABA complete în grădiniţe s-au integrat, ulterior, cu succes în clase normale şi că mulţi dintre aceşti copii n-au mai avut nevoie decât de foarte puţină terapie în continuare”, a spus Merticaru.
Şeful Compartimentului de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului din cadrul SJU Suceava a precizat că înainte de începerea terapiei de recuperare, copiii cu tulburări din spectrul autist sunt evaluaţi de medicii de specialitate, dar şi de psihologi care stabilesc ariile de dezvoltare ale acestora şi nivelul la care se află în acel moment copilul în ceea ce priveşte limbajul, funcţiile motorii, interacţiunea socială, dar şi stereotipiile sau deprinderile.
Ea a spus că terapia prin metoda ABA se face în etape, cu paşi clari şi este adaptată potenţialului şi particularităţilor copilului, cu respectarea principiilor terapeutice.Astfel, în prima etapă a terapiei, când copilul este agitat sau are frecvente crize de mânie- muşcă sau este violent- se lucrează cu câte doi terapeuţi specializaţi în aplicarea metodei. Numărul orelor de terapie de recuperare este, în această situaţie, de aproximativ 40 într-o săptămână, apoi, la intervale regulate de timp, în urma reevaluării copilului şi a progreselor pe care acesta le face, se stabilesc următorii paşi.
De regulă, orele de terapie sunt înregistrate astfel încât părinţii să poată vizualiza felul în care se lucrează cu copilul lor, a precizat Merticaru. Ea a arătat că prin terapia ABA copiii învaţă anumite deprinderi, să se autoservească, să vorbească, să interacţioneze vizual, să comunice cu cei din jur, dar şi cu alţi copii sau să se joace corect cu jucăriile.
Totodată, în cadrul terapiei, copilul este învăţat să-şi stăpânească anumite porniri cum ar fi legănatul, învârtirea în cerc, fâlfâirea mâinilor, mişcarea repetată a capului, iar în timp copilul va începe să recunoască sunetele, literele, culorile sau obiectele care îi sunt utile în anumite activităţi.
Medicul sucevean a subliniat că, prin efortul conjugat al terapeuţilor, dar şi al familiei, care are un rol deosebit de important, un copil care urmează constant o terapie de recuperare poate fi integrat în învăţământul de masă.
Sunt situaţii în care părinţii sunt reţinuţi în a ieşi cu copilul în lume, iar acesta petrece prea mult timp în casă, a arătat Merticaru care a subliniat că terapeuţii merg cu copiii la plimbare în parc, în magazine, îi învaţă pe copii cum să interacţioneze cu alţi copii, astfel încât părinţii să poată parcurge toţi aceşti paşi şi să fie încrezători să-şi scoată copiii în lume. Ea a mai arătat că în terapia de recuperare ABA, specialiştii îi învaţă pe părinţi cum să lucreze acasă cu copiii, îi învaţă cum să repete cu ei deprinderile dobândite şi lucrurile noi.
Medicul a menţionat că un studiu din anul 2009 din Anglia arată că un copil la 110 naşteri este afectat de tulburare din spectrul autist, apreciind că numărul cazurilor noi depistate este „enorm” în condiţiile în care incidenţa unei boli este, uneori, la mii de naşteri.
În judeţul Suceava, 285 de copii au fost diagnosticaţi cu autism, din care 45 sunt în municipiul Suceava.
