În România, există câteva zeci de mii de români cu boli incurabile în stadii avansate şi terminale care prin îngrijirea paliativă adecvată se pot bucura de fiecare clipă de viaţă. Din păcate, în ţara noastră există foarte puţine centre care oferă servicii paliative bolnavilor. În aceste condiţii, mulţi pacienţi ar prefera varianta eutanasierii. În România însă eutanasierea este ilegală.
Medicii români susţin dezvoltarea serviciilor de ingrijire paliativa ca alternativă viabilă şi morală la atitudinea inumană legată de eutanasiere.
97% din populaţie nu ştie ce înseamnă îngrijirea paliativă
Preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae, invitat la conferinţa de lansare a parteneriatului între Hospice Casa Speranţei şi compania MSD pentru îmbunătăţirea accesului la servicii paleative a pacienţilor cu boli incurabile, a explicat necesitatea dezvoltării serviciilor de tip “hospice” şi instruirea specialiştilor din România în acest domeniu.
„Înainte să aflu ce înseamnă îngrijirea paliativă, consideram aceste servicii de asistenţă inutile. De altfel, potrivit unui studiu recent, 97% dintre români nu ştiu ce înseamnă îngrijirea paliativă. În prezent, consider că îngrijirea paleativă este alternativă reală şi morală la atitudinea inumană legată de eutanasie. Mâna care vindecă nu poate fi şi cea care ucide”, declară Astărăstoae.
Vasile Astărăstoae consideră că eutanasia contravine jurământului lui Hipocrate şi eticii medicilor deoarece „nu există dreptul la moarte, ci dreptul la viaţă”. Preşedintele Colegiului Medicilor a declarat că statul român trebuie să îşi schimbe urgent abordarea şi să îşi respecte obligaţia principală de a asigura sănătatea cetăţenilor.
„Dreptul la sănătate a fost definit foarte clar de Comitetul social al ONU, din care a făcut parte şi România, ca obligaţia statelor de a asigura servicii de asistenţă la un standard înalt de calitate în orice moment al vieţii omului. Înainte de boală autorităţile trebuie să întreprindă activităţi de prevenţie, iar bolnavilor în stadii terminale trebuie să le asigure îngrijire paliativă. Acest lucru nu se întâmplă în România”, explică Astărăstoae.
Îngrijirea paleativă, alternativa etică la eutanasie
În România, există aproximativ 30 de centre de îngrijire paliativă, dar în multe judeţe din ţară în care există peste 5000 de bolnavi incurabili nu sunt nici specialişti în îngrijire paliativă şi nici unităţi de spitalizare.
Monica Dragomir, specialist în oncologia pediatrică de la Institutul Oncologic Bucureşti, susţine că lipsa instituţiilor care să asigure servicii paliative nu este singura problemă din România. O altă problemă este şi lipsa serviciilor de îngrijire paliativă la domiciliu asigurate de echipelor multidisciplinare formate din medic, preot şi psiholog care să ajute bolnavul şi familia acestuia.
Hospice Casa Speranţei este prima unitate de îngrijire paliativă din România, un centru de excelenţă pentru Europa de Est în dezvoltarea serviciilor de îngrijire paliativă. În ultimul deceniu, organizaţia s-a implicat în mod activ în introducerea şi dezvoltarea serviciilor de tip “hospice” în România şi în susţinerea paliaţiei ca domeniu distrinct de educaţie a personalului implicat în aceste servicii.
Hospice Casa Speranţei şi compania farmaceutică MSD au anunţat joi un parteneriat pe termen lung care are ca scop îmbunătăţirea şi extinderea serviciilor de asistenţă specializată destinată pacienţilor cu boli incurabile şi terminale oferite de Hospice Casa Speranţei. Parteneriatul constă în acordarea de către MSD a unei finanţări de 127.000 dolari pentru Hospice Casa Speranţei în vederea dezvoltării unei strategii de accelerare a accesului pacienţilor oncologici sau cu alte boli incurabile la servicii de îngrijiri paliative.
“În România, aproximativ 500.000 de pacienţi sunt diagnosticaţi cu cancer, 70% din cazuri fiind în stare incurabilă. Este o realitate tristă faptul că doar 5% din pacienţii români diagnosticaţi cu cancer au acces la servicii paliative. Parteneriatul cu Hospice Casa Speranţei va reprezenta un punct de plecare în dezvoltarea unei strategii care să permită preluarea şi integrarea mai rapidă a îngrijirilor paliative în sistemul public de sănănate” declară Agata Jakoncic, Regional Director MSD Balkan Region.
Ce fac autorităţile
Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că vor ajuta organizaţiile nonguvernamentale să promoveze serviciile paliative pentru bolnavii incurabili. În prezent însă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate blochează dreptul medicilor de familie să prescrie medicamentaţie pentru bolnavii de cancer în stadii terminali. Aceste medicamente pot alina suferinţa pacienţilor, dar sunt scumpe şi de aceea rămân inaccesibile pentru mulţi bolnavi.
„Nu cred că există o opoziţie a autorităţilor împotriva recunoaşterii importanţei serviciilor de îngrijire paliativă, ci o aşezare nepotrivită a priorităţilor. Probabil decidenţii fac parte din procentul de 97% din populaţie care nu ştiu ce înseamnă aceste servicii”, explică Cristian Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.
Irimie consideră că restructurarea spitalelor este o măsură pozitivă în direcţia extinderii serviciilor de asistenţă palitivă. Aceste spaţii pot fi transformate în centre de îngrijire pentru bolnavii incurabili. Dar Ministerul Sănătăţii nu poate da asigurări că se va întâmpla acest lucru.
„Ministerul Sănătăţii va sfătui autorităţile locale să restructureze spitalele şi să înfiinţeze centre de îngrijire paliativă, dar decizia le aparţine”, precizează Irimie.
Eutanasia în Europa
Eutanasia a fost legalizată pentru prima oară în 2001, în Ţările de Jos. În prezent, în Europa sunt trei ţări care au legalizat această procedură, respectiv Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg.
Alte ţări au adoptat însă soluţii de sprijin al sinuciderii: Elveţia, de exemplu, permite furnizarea unei soluţii letale pacientului, însă interzice categoric administrarea acesteia de către o altă persoană. Această practică a condus la apariţia unei noi oferte turistice: sejurul în Elveţia pentru a putea muri cu demnitate.
În Marea Britanie, pacientul poate refuza un tratament, chiar dacă lipsa acestuia va duce la moartea sa. Suedia, Germania şi Austria permit sinuciderea pasivă, respectiv oprirea aparatelor care menţin pacientul în viaţă.
