Zgomotele în ureche şi înfundarea acesteia, precum şi dificultăţile de a înţelege cuvintele şoptite sunt semnale de alarmă care ar trebui să vă trimită să faceţi o audiogramă.
Testarea auzului este recomandată atunci când aveţi zgomote în ureche sau când acea sta se înfundă în urma unei răceli sau a mersului la altitudine, dar şi dacă aveţi în familie rude cu probleme de auz, precum părinţi surzi sau surdomuţi. Alte semne că aveţi probleme cu auzul pot fi dificultăţile de înţelegere a cuvintelor şi faptul că nu auziţi atunci când vi se şopteşte la ureche. La copii, semnele scăderii auzului sunt lipsa de reacţii la sunete precum cele emise de jucăriile zornăitoare sau la cuvintele unei persoane aflate în aceeaşi cameră. Un copil care nu are probleme cu auzul trebuie să spună cel puţin 20-30 de cuvinte până la 1 an şi jumătate şi să formeze propoziţii simple, de două cuvinte la vârsta de 2 ani. Antibiotice precum streptomicina, gentamicina, kanamicina, amicacin pot afecta atât auzul micuţilor, cât şi pe cel al adulţilor. Efectul este mai sever la copii, pentru că le afectează auzul şi nu îşi dezvoltă limbajul.
Frecvenţe de până la 8.000 de Hz pentru verificarea auzului
Audiograma este testul de bază care arată cea mai mică intensitate sonoră percepută. „Pacientului i se pune o pereche de căşti pe urechi, primeşte un buton în mână şi răspunde la fiecare semnal pe care îl aude. Testarea auzului se face pe mai multe frecvenţe, între 125 şi 8.000 de Hz. Intensitatea sunetelor este cuprinsă între -10 şi 120 de decibeli”, spune Mădălina Georgescu, medic ORL-ist la Institutul de Fono-Audiologie şi Chirurgie Funcţională „Dorin Hociotă”, din Bucureşti. Dacă rezultatele audiogramei arată că suferiţi de hipoacuzie bilaterală, veţi primi recomandarea de a purta proteză auditivă, iar dacă afecţiunea se manifestă doar la o singură ureche, trebuie să faceţi tratament. Scăderea auzului cauzată de o leziune în urechea externă sau în cea medie se tratează medicamentos sau chirurgical. Atunci când leziunile sunt pe urechea internă sau pe nerv, sunt necesare teste pentru a vedea dacă există o tumoare pe nerv. „Dacă pacientul nu are tumoare, nu există tratament pentru leziunile interne şi rămâne cu scădere de auz pe urechea internă. Dacă se descoperă o tumoare, pacientul este trimis la neurochirurgie”, explică medicul. Audiograma nu li se poate efectua copiilor şi nici persoanelor cu probleme mentale, pentru că acestea nu ştiu să colaboreze la cerinţele testului.
Control pentru nou-născuţi
La copiii mai mici de 3 ani, testarea auzului se face prin audiometrie comportamentală. Micuţii sunt introduşi într-o cameră şi se observă reacţiile la zgomotele emise printr-un difuzor. „Dacă aude ceva, copilul întoarce capul. Dezavantajul acestei metode este că testează cea mai bună ureche”, spune Mădălina Georgescu. Prin testarea auzului la bebeluşi se pot depista hipoacuziile congenitale, prezente la 1-3 micuţi din 1.000. Dacă afectează ambele urechi, hipoacuziile îi împiedică pe micuţi să-şi dezvolte vorbirea. Testarea auzului la nou-născuţi este foarte importantă, deoarece hipoacuziile congenitale pot apărea şi la copiii cu risc, precum cei născuţi prematur sau cu greutate mică la naştere, cu rude cu probleme de auz, dar şi la cei fără risc. „La o lună de la naştere, se face un screening, iar la 3 luni se testează din nou auzul. Se pun electrozi pe scalp, se stimulează auditiv prin căşti şi se măsoară potenţialul electric care se declanşează în nervul cohlear”, mai spune Mădălina Georgescu. La şase luni, micuţilor cu auzul scăzut li se pun proteze, măsură care trebuie completată de logopedie. Cei care nu beneficiază de protezare depind de un implant cohlear.
