NEW YORK – Piata licitatiilor este infloritoare si, cand vine vorba de arta contemporana, continua sa se dezvolte intr-un ritm accelerat, asa cum o facea si inainte ca dezastrul financiar din toamna anului 2008 sa aiba loc. In aceasta luna, cei care au participat la licitatiile de seara de la Christie’s si Sotheby’s, rezervate celor mai importante obiecte, au putut crede pentru moment ca nu a existat vreodata o recesiune.
Cei care licitau pareau ca nu-si amintesc de asa ceva, pe masura ce tablourile, desenele si operele tridimensionale urcau la mai mult de trei ori pretul estimat. Totul a culminat cu cele 43,76 de milioane de dolari platite la Sotheby’s pe 11 noiembrie pentru tabloul lui Andy Warhol "200 de hartii de un dolar", care dateaza din 1962.
Aceasta extraordinara dovada de putere a fost apogeul unei piese in doua acte, in care licitatia organizata la Christie’s cu o zi in urma a servit drept rampa de lansare pentru vanzarile superioare de la Sotheby’s. Pe 10 noiembrie, vanzarile casei Christie’s au atins 74,15 milioane de dolari, ceea ce spune multe despre entuziasmul reinnoit de a cumpara arta contemporana. Asa s-a vazut pentru prima data un interes pentru lucrarile pe hartie, in contrast cu trecutul, cand arta contemporana trebuia sa fie spectaculoasa si foarte mare pentru a se vinde bine.
Aceasta editie a inceput cu un desen facut in 1961 de Robert Rauschenberg, desen intitulat "Fara titlu", poate pentru ca e greu sa dai un nume unui panou pe care au fost desenate rapid o roata, cateva ceasuri de mana si diferite litografii, in maniera graffitiului stradal. Cei de la Christie’s se asteptau ca desenul Rauschenberg sa ia intre 100.000 si 150.000 de dolari, plus taxa vanzarii. Cu licitatii venind de peste tot, schita a ajuns la 983.500 de dolari.
Alte preturi mari, platite pentru opere desenate pe hartie, au confirmat faptul ca s-a nascut o noua tendinta. Un exercitiu simplu de mazgalituri al lui Cy Twombly a atins 722.500 de dolari, un pret aproape dublu fata de cel estimat. Se vede ca estetica vizuala nu mai e printre lucrurile care ii motiveaza pe cumparatorii de arta contemporana.
O data cu aceasta dorinta de a plati bani grei pentru opere pe hartie care nu inspira nimic spectaculos, a venit si un interes mai mare pentru tablouri austere. O compozitie geometrica intunecata, pictata in jurul anilor 1980 si 1981 de catre Jasper Johns cu un gri predominant, s-a vandut pentru 4,33 de milioane de dolari, dublul pretului estimat. La doar cateva minute mai tarziu, un tablou aproape negru, in ulei pe hartie, facut de Rauschenberg, s-a vandut pentru 962.500 de dolari.
In ziua urmatoare, in timpul primei jumatati a licitatiei de la Sotheby’s, care s-a incheiat cu un scor de 134,44 de milioane de dolari, licitantii abia se mai stapaneau. In spatele diversitatii operelor care au fost cel mai bine primite, o trasatura ramanea insa constanta: cele mai multe tablouri fusesera deja consacrate de trecerea timpului. Din cele 10 lucrari de top vandute la Sotheby’s, doar tabloul lui Bruce Nauman "Viori Violenta Tacere", datand din 1981 sau 1982 si care s-a vandut pentru 4 milioane de dolari, are mai putin de 30 de ani vechime.
Poate cumparatorii cei mai dornici de a cheltui sumele cele mai mari nu erau foarte siguri ca arta la care se uitau era de luat in serios sau nu. Gandirea aici pare a fi ca, daca recunoasterea publica sau atentia presei a durat atat timp, atunci sunt sanse mai mici ca ei sa faca o greseala cheltuind atat. Daca s-ar indoi cineva de valoarea artistica a tabloului "200 de hartii de un dolar", reprodus mecanic de Warhol prin serigrafie, se poate intotdeauna mentiona ca opera artistului este laudata de jumatate de secol.
Opera lui Warhol s-a ridicat, de fapt, cu mult peste asteptari: tabloul care s-a vandut pentru ametitoarea suma de 43,76 milioane de dolari la Sotheby’s l-a costat pe consignator doar 385.000 de dolari. Acesta a cumparat tabloul pe 11 noiembrie 1986, o data cu vanzarea proprietatii unuia dintre cei mai cunoscuti colectionari de arta contemporana, Robert C. Scull.
Fiecare cumparator de arta contemporana viseaza la astfel de lovituri, chiar daca poate nu chiar la aceasta scara – e totusi cea mai mare din toate timpurile, din orice domeniu. Fie doar si pentru motivul asta, exista sanse ca arta contemporana sa mai faca niste pasi inainte pentru ceva timp.
Traducere de Cristiana Moisescu
