Lista neagră realizată de țările membre ale Uniunii Europene cuprinde 17 jurisdicții din afara UE care nu cooperează în probleme legate de fiscalitate, a anunțat reprezentantul Franței, Bruno Le Maire.
Lista cuprinde: Samoa Americană, Bahrain, Barbados, Grenada, Guam, Coreea de Sud, Macao, Insulele Marshall, Mongolia, Namibia, Palau, Panama, Saint Lucia, Samoa, Trinidad și Tobago, Tunisia și Emiratele Arabe Unite.
Printre magnații care au recurs așa-numita „optimizare fiscală”, mutându-și business-urile în zone cu taxe mult mai prietenoase decât în țările lor de origine, se află și oameni de afaceri români, majoritatea controversați. Ei au apărut, de altfel, și în celebrul dosar Panama Papers.
Primul pe listă este Dragoş Buzăianu, nepotul magnatului energiei Bogdan Buzăianu. Tânărul, în vârstă de doar 26 de ani, care şi-a luat încă din 2014 rezidenţa în Panama City, offshore aflat pe lista neagră a UE.
Partenerii lui Dragoş Buzăianu în societatea anonimă BP Investment Group SA sunt avocatul Roy Darius Maybud şi Digna Perez Martinez, ultima fiind implicată în alte 830 de firme de tip offshore tot în Republica Panama.
Dar și Bogdan Buzăianu însuși este un vechi client al firmelor înregistrate în Republica Panama. La celebrul „combinator“ Raul Garrido Garibaldo sau societăţi anonime uriaşe, cum ar fi Kuzniecky&Co, folosite de Buzăianu, au apelat și libanezul condamnat Said Baaklini, Sorin Ovidiu Vîntu și Cristi Borcea.
Grupul de la Monaco s-a mutat peste Ocean
Un alt om de afaceri român care și-a rulat banii peste cinci ani în Panama este Dragoş Dobrescu, care în septembrie 2007 a înfiinţat societatea anonimă Holborn Trading INC. Acesta este unul dintre liderii „grupului de la Monaco“, dar și denunţător în dosarul lui Neculai Onţanu la DNA şi suspect în cazul dispariţiei lui Codruţ Marta.
Un alt om de afaceri român care şi-a derulat afacerile în Panama este constănţeanul Carol Viorel Dichiu, care activează în domeniul recuperării deşeurilor metalice, menționat în mai multe afaceri cu fier vechi din Portul Constanţa şi martor într-
unul din dosarele DNA al fostului primar al Constanţei. În 2007, el a înfiinţat în Republica Panama firma East Ship Management INC.
Omul de afaceri Ion Ţiriac, fiul său, Ion Alexandru Ţiriac, dar şi sora sa, Rodica Ţiriac, au deţinut societăţi de tip offshore în Republica Panama, dar şi le-au radiat între timp, așa că au scăpat „la mustață“ de noile reglementări europene.
Țările de pe lista neagră pot pierde accesul la fondurile europene. Alte posibile măsuri punitive vor fi anunțate în săptămânile următoare, a precizat Bruno Le Maire, care a precizat că alte 47 de jurisdicții sunt incluse într-o listă „gri“, cu țări care s-au angajat să-și îmbunătățească practicile în materie de fiscalitate. Lista neagră era așteptată cu nerăbdare după recentele scandaluri care au scos la iveală numeroase sisteme de evaziune fiscală, de la LuxLeaks la finele lui 2014, Panama Papers în aprilie 2016 și Paradise Papers luna trecută.
În cazul statelor care au decis să respecte solicitările UE, țările dezvoltate au termen până la finele lui 2018 pentru a adopta reformele cerute, iar țările în curs de dezvoltare pot face același lucru până la finele lui 2019. În ceea ce privește eventualele paradisuri fiscale din Caraibe, devastate de uraganele din luna septembrie, ele vor beneficia de un răgaz suplimentar, până în primăvara lui 2018, pentru a furniza informații.
Gheorghe Bosânceanu, societate în Insulele Marshall
Una dintre cele mai importante companii românești, Șantierul Naval Constanța (SNC), este deținută de către o firmă înregistrată în Insulele Marshall, aflate, de asemenea, pe lista neagră a UE.
„România liberă“ a relatat recent că, din momentul privatizării până în prezent, SNC a raportat, în total, pierderi de peste 61 milioane lei. Societatea din paradisul fiscal era controlată în 2002, când a avut loc privatizarea, de un fost comandant de navă, care avea să devină și să rămână, prin această tranzacție, unul dintre cei mai bogați români: Gheorghe Bosânceanu, un sucevean de origine, stabilit în Constanța din 1975.
Între timp, Bosânceanu și-a extins afacerile în domeniul turismului și în mass-media. A fost patronul echipei de fotbal FC Farul, ocazie cu care a fost de acord ca stadionul „Gheorghe Hagi“ să-și schimbe denumirea, la sugestia microbiștilor.
