După ani de discuții întrerupte, guvernele UE și membrii parlamentului european au încheiat un acord privind așa-numita raportare fiscală țară cu țară pentru companiile mari care operează pe piața unică și jurisdicțiile din afara UE menționate pe lista neagră a paradisului fiscal din Bruxelles.
Mișcarea a fost apreciată ca un început pentru transparența impozitelor și vine în timp ce factorii de decizie internațională intensifică cererile de revizuire a normelor privind impozitarea întreprinderilor.
În conformitate cu normele UE de la țară la țară, o companie cu venituri globale de cel puțin 750 milioane de euro timp de doi ani consecutivi trebuie să dezvăluie public câte taxe plătesc în fiecare dintre cele 27 de state membre ale blocului, precum și alte 19 jurisdicții considerate de către UE autorități fiscale „necooperante”. Acestea includ jurisdicții „pe lista neagră”, precum Guam și Insulele Virgine SUA, precum și paradisuri fiscale din „lista gri”, inclusiv Panama, Fiji și Samoa.
Companiile mari sunt deja obligate să își dezvăluie profiturile autorităților fiscale naționale din UE, dar informațiile nu au fost puse la dispoziția publicului.
50 miliarde EUR – 70 miliarde EUR Pierderi anuale estimate pentru guvernele UE din evitarea impozitului pe profit
Politicienii și activiștii fiscali au sărbătorit acordul ca un prim pas în măsurarea amplorii evitării impozitului pe profit în cadrul UE.
Bruxelles estimează că guvernele UE pierd aproximativ 50 miliarde EUR – 70 miliarde EUR pe an din evaziunea impozitului pe profit.
Acordul încheie o bătălie de lungă durată asupra regulilor propuse pentru prima dată de Bruxelles în 2013, dar împiedicate de rezistența guvernelor UE.
Regulile pentru companiile multinaționale mari vor reflecta cerințele UE privind divulgarea informațiilor pentru băncile care au fost convenite în urma crizei financiare.
Însă detaliile acordului de marți au fost criticate de activiștii din justiția fiscală și de deputații de stânga pentru limitarea sferei dezvăluirilor către UE și nu dincolo de aceasta.
„Acest acord exclude peste 80% din statele din lume, inclusiv paradisuri fiscale notorii precum Bahamas, Elveția sau Insulele Cayman, pentru care companiile nu vor trebui să publice nicio informație”, a declarat Manon Aubry, europarlamentar și co -liderul grupului de stânga europeană în Parlamentul European.
Tove Ryding, de la Rețeaua europeană pentru datorii și dezvoltare, a declarat că acordul este o „oportunitate ratată” de a forța companiile mari să dezvăluie toate țările în care au activități impozabile.
„Avem nevoie de date dezagregate pentru fiecare țară în care este prezentă o companie multinațională, altfel companiile își pot ascunde profiturile în jurisdicții în care nu există reguli de transparență”, a spus Ryding.
Sven Giegold, europarlamentar verde german, a declarat că, deși ar fi preferat să aibă reguli de divulgare globală, acordul de marți a fost încă un „mare pas astăzi către transparență deplină”. El a susținut că tot mai multe țări ar putea adopta legi similare, oferind în cele din urmă o imagine completă.
Conform acordului final, companiile pot evita dezvăluirea informațiilor considerate „sensibile” timp de până la cinci ani. Negociatorii au decis, de asemenea, să revizuiască regulile la fiecare patru ani după solicitările statelor membre.
Gabriel Zucman, economist și șef al unui nou Observator European al Impozitelor, care va monitoriza evitarea impozitului pe profit, a declarat că acordul „a fost un pas major către o mai mare transparență în UE și la nivel global”.
„Informațiile publice țară cu țară despre profiturile înregistrate de companiile multinaționale și impozitele plătite de companiile multinaționale sunt esențiale pentru a monitoriza evitarea impozitelor și pentru a gândi la politici fiscale mai bune”, a spus Zucman.
Acordul este încă supus votului final al majorității deputaților europeni și a guvernelor UE așteptate după vară.
