Oficialul european Isabel Grilo a susţinut că România riscă să devieze de la ţinta privind deficitul bugetar de 3%. „România liberă“ a discutat pe acest subiect cu Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
România liberă: „Obiectivul pe termen mediu”, spune Grilo, „ar trebui să fie ceea ce România a stabilit, o valoare care a fost atinsă în anii 2014-2015, dar de atunci a deviat de la ţintă, coborând mult sub această ţintă, a deficitului de 1%. Potrivit prognozelor Comisiei, fără anumite acţiuni politice care sunt exprimate în Legea bugetului ea va coborî şi mai mult, deci deficitul s-ar mări. Ceea ce ar cere Comisia Europeană în privinţa deficitului structural este o ajustare pentru 2019 şi 2020, atunci România s-ar întoarce la 3% deficit”. Ce vrea să spună doamna Isabel Grilo?
Ionuţ Dumitru: Vrea să spună că România deviază semnificativ şi avem şi o procedură pornită contra noastră, pentru abatere de la obiectivul pe termen mediu, de 1% deficit structural, în acest sens.
Este vorba despre celebrul „medium term objective” (MTO)?
Exact. În loc să ajustăm deficitul, aşa cum suntem obligaţi, nu facem de fapt nici o ajustare. Ba, dimpotrivă, în ultimii ani deficitul acesta structural a crescut. În loc să scadă, el a crescut, e peste 3%, chiar se mişcă mult peste 3%, dată fiind poziţia ciclică a economiei.
Avem un exces de cerere în economie care ne aduce nişte venituri suplimentare la buget, dar ele nu sunt de natură permanentă. Avem o deviaţie. Chiar şi în proiecţiile Guvernului, dacă nu mă înşel, în anul 2022 ar trebui să scadă deficitul structural, ceea ce e în totală contradicţie cu obligaţiile pe care le avem, ca stat membru al Uniunii Europene.
Cât a fost deficitul bugetar în anii 2014 şi 2015?
În anii 2014 şi 2015, deficitul a fost sub 1% din PIB, iar deficitul structural tot pe-acolo. Deci, în anii 2014–2015, România a atins obiectivul acesta pe termen mediu, dar numai pentru moment. După care, începând cu anul 2016, am deviat.
Deci ar însemna că, cel puţin din punct de vedere economic, pe aceşti parametri, Cabinetul Ponta (sau succesiunea de cabinete Ponta) a fost…
…Nu i-aş da conotaţii politice, pentru că, imediat după, în anul 2016, cu măsurile luate de guvern în anul 2015 – creşterile de salarii, reducerea de TVA, tocmai acele măsuri au deteriorat poziţia bugetară. Practic, în anul 2016 s-au aplicat măsurile decise în anul 2015.
Adică de atunci au început măsurile prociclice. Care sunt acţiunile politice exprimate în Legea bugetului la care se referă Isabel Grilo, fără de care deficitul bugetar se va mări?
Pentru a nu derapa şi mai mult, ai nevoie de nişte decizii de reducere a cheltuielilor, de creştere a veniturilor. O combinaţie care să te ducă la reducerea deficitului bugetar. Într-un scenariu de nemodificare a politicilor, dacă nu facem nimic, deficitul bugetar, dacă vă uitaţi în prognozele Comisiei Europene, creşte chiar până peste 5%. În 2021, dacă nu mă înşel.
În octombrie anul trecut, atrăgeaţi atenţia pentru „România liberă“ că sarcina fiscal-bugetară generată de măririle de pensii din septembrie anul acesta şi mai ales de cele de la 1 ianuarie 2020 este insuportabilă…
…S-a modificat planificarea. A doua creştere va fi la 1 septembrie 2020. Legea Pensiilor e încă în Parlament. Ultimele decizii din Legislativ sunt că punctul de pensie va creşte cu 15% de la 1 septembrie anul acesta şi cu 40% de la 1 septembrie anul viitor. Discuţia iniţială fusese într-adevăr pentru 1 ianuarie 2020.
Care este legătura dintre aceste anunţate creşteri de pensii şi discuţiile de acum?
Evident că au legătură. Dacă creşte punctul de pensie cu 15%, respectiv 40% la anul, este absolut clar că deficitul structural creşte şi mai mult. Tocmai de aceea Comisia Europeană are o prognoză a deficitului bugetar de peste 5% în 2021.
Dacă cresc pensiile, este clar că în anul 2021 impactul va fi unul extraordinar de mare. Numai acel 40% înseamnă în jur de 2,6% din PIB. Deci, impactul bugetar al creşterii de 40% a punctului de pensie, pro-
iectată pentru anul viitor, dar la nivel anual (pentru că 2020 înseamnă doar trei luni), înseamnă 2,6% din PIB. Derapajul bugetar este inevitabil.
Ce trebuie să facă România? Să nu mărească pensiile, respectiv salariile bugetarilor, ori să le scadă?
Şi pensiile, şi salariile trebuie să crească. Trebuie să crească pentru că, pe măsură ce economia progresează şi ai convergenţă, trebuie să ai şi convergenţă în venituri. Problema este întotdeauna de dozaj. Cât de repede cresc. Iar dacă ne uităm la ultimii ani, salariile au crescut mai repede decât activitatea economică. Tocmai de aceea, ponderea salariilor, ca procent din PIB, s-a dus anul acesta probabil la 12% din PIB, pe standarde europene ESA. Ele erau la 8% din PIB în anul 2014–2015.
Care este media în UE?
9,9%, dar noi avem venituri bugetare din taxe şi impozite de 26% şi în UE ele au o pondere de 40%.
Dacă s-ar putea calcula cât a fost driblat din pix în anii 2017 şi 2018, cam cât ar fi acum deficitul bugetar real al României?
În momentul de faţă, dacă ne uităm la ce s-a executat în primele luni ale anului (n.r.: expertul se referă la execuţia bugetară), aş spune că anul acesta deficitul tinde poate chiar spre 4%. Fără corecţii la rectificările bugetare, deficitul se duce undeva între 3,5% şi 4%. El era de anul trecut, aşa cum spuneaţi şi dvs., peste 3%, dacă nu se făceau acele artificii de amânare a rambursărilor de TVA, acele alte fonduri de la UE care s-au pus în buget în noiembrie anul trecut…
…Investiţiile în înzestrarea Apărării, care au fost făcute formal la începutul acestui an, astfel că nu au figurat ca plăţi în bugetul pe anul 2018…
Acolo este o discuţie mai lungă, pentru că e şi o proiecţie pe ESA, dar realitatea bugetului în acest moment este că deficitul bugetar sare de 3% semnificativ dacă nu se fac corecţii. Dacă ne uităm la primele patru luni ale anului, pentru care avem o execuţie bugetară publicată de Ministerul Finanţelor Publice, observăm că veniturile au o dinamică semnificativ sub ceea ce s-a bugetat pentru anul acesta, în special la TVA, la accize, la impozitul pe venit.
Acolo avem diferenţe mari necolectate, în timp ce cheltuielile sunt mult peste ceea ce s-a bugetat. Mă refer în primul rând la cheltuielile cu salariile şi la cele de asistenţă socială, plus cheltuielile cu dobânzile, cheltuielile cu serviciile, care sunt de asemenea peste. Deci, practic, bugetul îmi arată că am o presiune şi de pe venituri, şi de pe cheltuieli.
În mod inevitabil, deficitul derapează semnificativ dacă nu se fac corecţii. Încă o dată: nu e timpul pierdut. Suntem abia în luna iunie, dar la rectificare, în iulie, şi la a doua rectificare trebuie făcute nişte corecţii majore.
Cum poate să crească din nou productivitatea muncii, fără să scadă salariile? Să muncim mai mult? Ce trebuie să facem?
Productivitatea creşte, nu e asta problema. Poate crește chiar mai rapid, dar ai nevoie de investiţii pentru a putea creşte productivitatea. Problema este că salariile cresc mai repede decât productivitatea. Dacă ar creşte în linie cu productivitatea, n-ar fi nici o problemă, dar problema este de dozaj: cât de repede cresc salariile.
