Îţi mai aminteşti de prima vacanţă?
Magda Pălimariu: Îmi amintesc că de mică mergeam în fiecare vară cu părinţii, fie la mare, fie la munte. Nu uit nici acum verile petrecute pe litoral, când reuşeam în fiecare zi să mă pierd pe plajă. Ai mei, disperaţi, mă căutau mereu prin portavoce, iar eu când realizam că nu-i mai găsesc îi întrebam pe cei de pe plajă dacă nu au văzut o doamnă blondă cu părul lung. Din fericire, ai mei mă recuperau repede. Mă cam ţineam de boacăne, pentru că nu ştiu cum se făcea că absolut în fiecare zi reuşeam să sparg câte un colac. Îl ascundeam în nisip, după care părinţii mei erau nevoiţi să îmi cumpere altul. Sunt amintiri frumoase, dragi, pe care le păstrez în suflet. Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieţii.
Când ai plecat pentru prima dată într-o vacanţă fără părinţi sau bunici?
M.P.: Când am mai crescut, prin clasele primare, am început să merg în tabără la Năvodari. Ţin minte că aveam un program strict, dar cu toate acestea iubeam la nebunie orele de bălăceală şi stat la soare. De fiecare dată mă întorceam acasă cu foarte multe scoici adunate de pe plajă.
În adolescenţă, care erau oraşele pe care voiai să le vizitezi şi de ce?
M.P.: În adolescenţă îmi doream foarte mult să ajung la Cluj, de-asta am şi dat la facultate şi am locuit acolo timp de
cinci ani. Îmi plăceau drumeţiile, să merg pe munte, nu stăteam locului o clipă. Apoi, am început să visez la vacanţe în străinătate, iar prima a fost cu părinţii şi sora mea în Grecia, unde locuieşte mătuşa mea. Îmi doream mult să văd Atena, mai ales că mătuşa mea îmi spunea cât este de frumos acest loc.
Astăzi, frumoasă, faimoasă şi cu bani… pe unde-ţi place să te plimbi? Unde ţi-ai petrecut ultima vacanţă şi unde pleci în următoarea?
M.P.: Ultima vacanţă în care am fost plecaţi, eu şi prietenul meu Ionuţ, a fost la începutul acestui an, în Austria, apoi la Praga. Am stat şapte zile în staţiunea austriacă Neustift şi pot spune că efectiv ne-am petrecut vacanţa pe pârtie, ne-am dat de dimineaţa până seara cu placa! De la Neustift până la Praga nu e foarte mult de mers, aşa că am profitat de asta şi am stat şi două zile în minunatul oraş de pe Vltava. Vara aceasta ne dorim să ajungem într-un loc însorit, să putem sta la soare, departe de tumultul vieţii din capitală. Cel mai probabil vom alege Grecia, un loc atât de drag mie, unde locuieşte mătuşa mea de ani buni de zile. Şi ne mai dorim foarte mult să ajungem câteva zile la Londra, însă nu ştim exact când se va întâmpla asta.
Care este locul de pe pământ unde nu ai fost, dar ţi-ai dori foarte tare să ajungi?
M.P.: Visez la un safari în Africa.
Ţi-ai folosit vreodată farmecele în vacanţele tale ca să obţii ceva pentru care ar fi trebuit să plăteşti?
M.P.: Chiar să primesc ceva gratis nu mi s-a întâmplat! E adevărat că, de exemplu în Grecia, localnicii sunt foarte calzi, sociabili şi tot timpul vânzătorii ne îmbie cu produsele lor. Dar nu, nu mi s-a întâmplat să obţin ceva fără să plătesc, şi nici nu
mi-am propus asta vreodată. Sunt cel mai prost negustor, nu ştiu niciodată să mă tocmesc măcar pentru o reducere, d-apoi să mi se dea gratis!
Prezinţi „Vremea” la Pro TV. Ai devenit cumva şi consilierul meteorologic al prietenilor tăi?
M.P.: Da, recunosc că se întâmplă destul de des să mă întrebe prietenii cum va fi vremea în ziua respectivă sau dacă vor avea parte de soare în vacanţă. M-am obişnuit, nu mă deranjează că primesc astfel de întrebări, e semn că oamenii sunt din ce în ce mai preocupaţi să afle informaţii despre timpul probabil. Şi chiar şi necunoscuţii, pe stradă sau în magazine, mă întreabă despre vreme. Întrebarea pe care o aud cel mai des în ultima vreme e „mai plouă mult?”.
Mulţi spun că prezentatorii de la „Vremea” sunt simpli cititori de prompter. Este aşa? Sau chiar trebuie să te documentezi şi să ştii tot ce spui pe post?
M.P.: Oamenii judecă prea mult după aparenţe. Dacă eşti drăguţă şi ai un aspect fizic plăcut, nu mai e loc şi de inteligenţă. Ceea ce nu este o regulă. În această meserie sunt multe femei care au reale aptitudini de prezentator TV şi care au făcut o carieră frumoasă în televiziune pornind de la această rubrică. Pare simplu, dar nu este deloc uşor. Există exerciţii tipice de dicţie pentru prezentatorii meteo, există o gestică specifică, concentrarea este foarte mare, pentru că nu trebuie să te bazezi doar pe informaţiile din prompter. Suportul tău principal sunt harta şi datele pe care trebuie să le ştii amănunţit. E drept, nu suntem meteorologi, dar nu e suficient nici să citeşti informaţiile cu 5 minute înainte de direct; intervenţia live trebuie să fie precedată de o documentare corectă. Plus că, dacă stau să mă gândesc la Ştirile Pro Tv din weekend, în care intervenţiile meteo sunt mai dese, mai ample, atunci documentarea trebuie să fie şi mai aprofundată: există un permanent dialog între prezentatori şi, dacă, de exemplu, în ziua respectivă există o ştire importantă din punct de vedere meteorologic, atunci sigur acela va fi subiectul de discuţie.
