La Binoche

„Aa, nu am pregătit nimic… Eram sigură că o să câştige Lauren (Bacall, nominali­zată pentru «The Mirror Has Two Faces»)”. Cam asta a fost reacţia lui Juliette Binoche când şi-a auzit numele strigat pe podiumul Oscarurilor, pentru cel mai bun rol secundar în filmul „The English Patient”. Juliette Binoche s-a născut la Paris, într-o familie de intelectuali – tatăl ei era regizor şi sculptor, iar mama ei profesoară şi actriţă – cu o moştenire poloneză în spate, dar şi din alte ţări (inclusiv Maroc şi Brazilia). La 17 ani, Binoche s-a implicat în primul ei proiect artistic, în calitate de regizor pentru piesa lui Eugen Ionesco, „Regele moare”, apoi a devenit studentă a Conservatorului Naţional de Arte Drama­tice din Paris. Cu asemenea moştenire artistică în sânge, cine să se mai mire când, la 32 de ani, a câştigat Oscarul? Primul film în care ştiu sigur că am vă­zut-o a fost „Chocolat” (2000), alături de Johnny Depp, însă sunt sigură că marea majoritate o ţine minte cel mai bine din acelaşi „The English Patient” (1996) – un film pentru care eu eram prea mică la vremea aia.

Dacă e să fim corecţi însă, Juliette s-a făcut remarcată mult, mult mai devreme, în 1985, în filmul lui Andre Techine, „Rendez-vous”, primul ei rol principal, cu care Techine a câştigat „Cel mai bun regizor” la Cannes şi care i-a adus lui Juliette prima nominalizare la premiile Cesar, pentru cea mai bună actriţă. Am zis prima, pentru că Juliette are în prezent şapte nominalizări la premiile Cesar, şi un trofeu. A doua nominalizare a venit curând după „Rendez-vous”, pentru filmul „Mauvais Sang” (1986), şi a propulsat-o direct în braţele… regizorale ale lui Philip Kaufman, care a distribuit-o în „The Unbearable Lightness of Being/Insuportabila uşurătate a fiinţei” (1986), adaptarea cinematografică a cărţii cu acelaşi nume a scriitorului ceh Milan Kundera. Povestea este concentrată în jurul lui Thomas, un medic din Praga comunistă, prerevoluţie, şi a celor două relaţii pe care le are cu Sabina şi Tereza, relaţii tensio­nate de duritatea mediului în care cei trei îşi duc existenţa. Pe ecran, Binoche a apărut alături de Daniel Day Lewis şi Lena Olin, iar filmul a câştigat repede aprecierea publicului şi a criticilor: a primit două nominalizări la premiile Oscar, respectiv Globurile de Aur, a câştigat un premiu BAFTA pentru scenariu şi i-a lansat lui Binoche cariera internaţională. „Liberte, egalite, fraternite” – numai în Franţa.

În mod paradoxal pentru mulţi însă, Binoche a preferat să-şi continue dezvoltarea ca actriţă europeană, motiv pentru care în 1991 o vedem într-un nou film francez, „Les Amants du Pont-Neuf”, care i-a adus cea de-a treia nominalizare, Cesar şi un premiu pentru cea mai bună actriţă din partea Academiei Europene de Film. Deloc rău pentru cei 27 de ani pe care-i avea! Anul 1993 i-a adus consacrarea esen­ţială în cinematografia mondială, prin trilogia „Trei Culori: Albastru, Alb, Roşu” a regizorului polonez Krzysztof Kieslowski, filme care au devenit un „must” pentru oricine cu un interes cinematografic. Culorile din titlu reprezintă culorile steagului francez, şi fiecare film explorează tema principiilor franceze: „Libertate, egalitate, fraternitate”, într-un mod uşor ironic şi ambiguu (asta înseamnă, practic, că e ne­voie de trei vizionări pentru a înţelege filmul, ca pentru majoritatea filmelor lui Kieslowski). Cu premiera la Bienala vene­ţiană, filmul i-a adus lui Binoche un premiu pentru cea mai bună actriţă la Ve­ne­ţia, un premiu Cesar şi o nomina­li­zare la Globurile de Aur. Se vede treaba că există o legătură invizibilă între filmele bazate pe cărţi şi cariera actriţei. După „The Unbearable Lightness of Being”, a venit rândul cărţii lui Michael Ondaatje, „The English Patient/Pacientul englez”, să fie ecranizat. Lui Juliette i s-au alăturat actorii Ralph Fieness (cu care ea mai lucrase în „Wuthering Heights/La răscruce de vânturi”), şi Kristin Scott Thomas, toţi sub regia lui Anthony Minghella. Filmul a câştigat nouă premii Oscar şi multe alte nominalizări, şi a transformat protagoniştii în staruri. „Chocolat”, din 2000, un alt film bazat pe o carte (scrisă de Joanne Harris), ascunde sub o poveste aparent banală (în anii ‘50, des­chi­derea unei ciocolaterii într-un sătuc fran­cez uitat de lume stârneşte reproşurile unei comunităţi prea pioase) esenţa jocului lui Binoche şi felul în care majoritatea ro­lu­rilor sale stârnesc polemici şi aduc la su­pra­faţă întrebări şi teorii nerostite până atunci.

Din fericire, şi criticii au văzut în „Chocolat” ceva mai mult decât o poveste despre ciocolată, şi au răsplătit-o pe Binoche cu o nominalizare la premiile Oscar şi BAFTA, şi un nou premiu pentru cea mai bună actriţă din partea Academiei Europene de Film. Cinci ani mai târziu, a urmat o nouă nominalizare pentru „Cache” (2005), în regia lui Michael Haneke, film adorat de critici, în care a jucat alături de Daniel Auteuil. Recent, a câştigat premiul pentru cea mai bună actriţă la Cannes, pentru filmul „Certified Copy”, în regia iranianului Abbas Kiarostami. Având în mână un Cannes, un leu veneţian şi multiple premii din partea Academiei Europene de Film, Binoche devine singura actriţă cu tripla coroană europeană a premiilor. Pentru că asta nu se vrea a fi o listă de filme cu Juliette Binoche, o să mă opresc aici. Cel mai bun lucru acum ar fi să vă uitaţi în program, şi să încercaţi să găsiţi un film cu ea. Dacă în program nu e, încercaţi un DVD: cum­pă­raţi-l, împrumutaţi-l, închiriaţi-l. Oricare ar fi soluţia, nu veţi fi dezamăgiţi!

TOP 5

„Dan In Real Life” (2007)
Ştiu că majoritatea rolurilor ei sunt serioase şi substanţiale, însă „Dan…” e o excepţie, dovada lui Binoche că se poate şi distra! O comedie drăguţă şi lejeră, nu chiar tipic americană, care merită văzută. Mai ales scena în care Binoche face sport pe peluza din faţa casei!

„Breaking and Entering” (2006)
Am spus mai sus că Binoche nu se teme de controverse: acţiunea filmului, plasată în Londra, se învârte între relaţia dintre Amira (Binoche), o refugiată din Bosnia, şi Will (Jude Law), un arhitect important. Totul se complică când un hoţ intră în ca­sa lui Will, iar hoţul se dovedeşte a fi chiar băiatul Amirei. De neratat: Juliette şi Jude în cadă împreună. Să spun mai mult?

„Chocolat” (2000)
Amuzant, misterios, senzual, „Chocolat” are de toate. Inclusiv pe Johnny Depp, în rolul unui ţigan francez… De văzut cu ceva dulce aproape, altfel s-ar putea să fiţi depăşiţi de imaginile apetisante de pe ecran. De neratat: Alfred Molina dormind în vitrina unui magazin.

„The English Patient” (1996)
Dacă l-aţi văzut deja, nu-i nimic, revedeţi-l. Preferabil cu şerveţele lângă. Cumpăraţi şi cartea, comparaţi versiunile, apoi revedeţi filmul. Nu a câştigat atâtea premii degeaba! De neratat: transformarea uimitoare a lui Ralph Fiennes.

„The Unbearable Lightness of Being” (1986)
Ajuns deja film-cult, e o operă de artă cu de toate: război, politică, sex, dragoste, umor, lacrimi. O Juliette Binoche foarte tânără, un Daniel Day-Lewis de nerecunoscut, şi o atmosferă aproape supra-realistă. De neratat: filmul în sine.