August 13 2005, ora 21.25. Podul de cale ferata de la Gradistea, ce facea legatura intre Bucuresti si Giurgiu, isi pierdea unul dintre pilonii de rezistenta. Monstrul de 400 de tone si o lungime de aproximativ 100 de metri se prabusea in apele Argesului. Vina a apartinut, din motive bine ticluite, viiturilor, devenite o obisnuinta a acelei perioade.
Despre excavatiile masive de nisip, nici un cuvant. Astazi, dupa mai bine de cinci luni de la accident, podului de la Gradistea i se pregateste o ultima surpriza. Vanzarea la fier vechi. Potrivit unor surse din cadrul Consiliului Local al comunei, afacerea este pusa la cale de insusi Tudor Dumitru, edilul Gradistei. Un adevarat tun. Un calcul sumar arata ca la un pret de 3 RON pentru un kilogram de fier vechi, podul valoreaza pe aceasta piata aproximativ 1,2 milioane RON. Refacut in 1920, dupa ce in 1916 fusese distrus de bombardamentele germane, podul este acum tinta, atat a autoritatilor locale, cat si a societatilor de excavaj. Acestea isi continua nestingherit activitatea chiar daca nu in albia raului Arges, asa cum se desfasura pana la momentul prabusirii podului, ci in malurile bogate in minereul pretios, nisipul. Chiar daca se afla in parohia SNCFR, nimeni din ministerul de resort nu a parut, pana ieri, sa intinda vreun deget pentru a reface podul de cale ferata sau cel putin, pentru a incerca sa ridice monstrul de metal din apele raului Arges. Recent insa, din partea ministerului au aparut sperante.
Dar pana la finalizarea acestui amplu proiect cei peste 200 de navetisti din Gradistea-Comana se vad nevoiti sa plateasca un tarif de 7 RON pentru a ajunge cu microbuzele in Bucuresti. “Am facut suficiente sesizari atat la CFR, cat si la prefectura, dar nimic”, se plangea, pana ieri, primarul comunei Tudor Dumitru, cel care la momentul dezastrului sarise in apararea societatilor de excavaj si inchisese deja ancheta primariei. “Viitura a distrus podul”, sustine si acum Dumitru, asa cum se sustin de altfel si controalele ulterioare efectuate de cei indrituiti. Despre samsarii nisipurilor doar tacere. Chiar daca nu au autorizatii, aceleasi societati isi continua nestingherit activitatea, in pofida faptului ca localnicii au depus memorii atat la prefectura cat si la Ministerul Administratiei si Internelor. Daca oamenii sunt ingroziti de faptul ca in curand isi vor pierde casele din cauza alunecarilor de teren provocate de sapaturile din maluri, in prezent acestia risca sa se imbolnaveasca. Panza freatica a fost distrusa, iar vechile puturi nu mai pot oferi decat o apa “murdara, namoloasa, galbuie”. “Pentru a gasi firul de apa trebuie sa sapam la o adancime mult mai mare. Bani nu avem, asa ca ne descurcam cum putem ca primarele…”, se plange unul dintre batranii satului. Oamenii spera ca o data cu demararea lucrarilor de refacere a podului de la Gradistea se vor stopa actiunile de excavaj din zona, iar societatile in cauza, nu vor putea decat sa-si croiasca o funie de nisip, pentru a se ascunde de rigorile legii. “Trebuie sa plateasca pentru podul distrus, pentru casele crapate si pentru puturile distruse”, spune preotul satului, Misu Gheorghe, varful de lance al comunitatii din Gradistea, in lupta cu autoritatile locale.
UE va sprijini lucrarile de refacere
Uniunea Europeana si-a anuntat intentia de a sprijini lucrarile de refacere a podului feroviar. Potrivit reprezentantilor CFR, in prezent Institutul de Studii si Proiectari Feroviare realizeaza un studiu de fezabilitate, cu trei variante de reconstructie, pentru obtinerea de fonduri ISPA, care ofera sume nerambursabile. Cea mai costisitoare solutie, de aproximativ 30 dmilioane de euro, ar fi finalizarea podului nou, a carui constructie a inceput in perioada 1988-1989, in ideea de circulatie navigabila pe Arges. O a doua presupune refacerea terasamentului prabusit si este evaluata la 8,5 milioane de euro, in timp ce pentru 9,5 milioane de euro s-ar putea reduce inaltimea cu sase metri a unei parti a terasamentului nou pentru facilitatea legaturilor.
