Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Paradisul eolian din Dobrogea, în pragul colapsului

În plin avânt eolian, specialiştii trag un serios semnal de alarmă: capacităţile de transport a energiei electrice au fost depăşite iar investiţiile ar trebui oprite înaintea producerii unui blocaj general.

Share

Darius Martinescu 0 comentarii

Actualizat: 15.06.2014 - 22:39

În plin avânt eolian, specialiştii trag un serios semnal de alarmă: capacităţile de transport a energiei electrice au fost depăşite iar investiţiile ar trebui oprite înaintea producerii unui blocaj general. „Este foarte dificilă evacuarea puterii electrice pe care turbinele eoliene ar putea-o produce. Ar trebui investiţii masive în infrastructura de transport a energiei electrice”, a precizat conf. dr. ing. Gabriel Negreanu, reprezentantul Universităţii Politehnice Bucureşti la Conferinţa Internaţională de Echipamente Termice, desfăşurată pe litoral. Acesta a explicat că deja s-a atins pragul maxim de putere care poate fi preluată în zona Dobrogei de către Sistemul Energetic Naţional. „Specialiştii spun că în total ar fi cam 3.000 megawaţi pe care sistemul ar putea să îi ruleze. În momentul de faţă avem peste 3.000 megawaţi energie eoliană şi fotovoltaică”, a menţionat conf. dr. ing. Gabriel Negreanu. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât în viitorul apropiat nu se întrevede nici o soluţie de rezolvare a problemelor, iar Centrala nucleară de la Cernavodă complică şi mai mult lucrurile.

„Avem prea multă electricitate. Ce facem cu ea?“

Un singur lucru ar putea rezolva problema eolienelor în Dobrogea, însă deocamdată nu putem vorbi decât despre un proiect pe hârtie. „Avem nevoie de o conexiune prin cablu submarin. Ei au nevoie de energie, noi putem să o exportăm. Dacă bate vântul şi cele două reactoare lucrează, avem prea multă electricitate şi nu avem ce face cu ea. Nu poţi opri o centrala nucleară aşa, o opreşti şi peste câteva minute îi dai drumul. Căutăm investitori pentru unităţile 3 şi 4. Suntem siguri că vrem asta?”, a precizat Ion Dănuţ Jugănaru, directorul general al Camerei de Comerţ Constanţa”. De altfel, în fiecare iarnă începând din 2011 încoace, parcurile eoliene sunt nevoite să oprească periodic turbinele, conform unui protocol cu Transelectrica, ori de câtre ori producţia devine prea mare. Şi cum, în zilele cu viscol puternic, producţia eolienelor depăşeşte 1.400 megawaţi, adică exact cantitatea de energie nominală care iese din cele două reactoare nucleare, sistemul se confruntă cu o problemă serioasă. Compania de stat Transelectrica spune că nu are bani pentru modernizarea reţelelor de pe litoral, iar proiectul cablului submarin cu Turcia, este, aşa cum am menţionat mai sus, doar la stadiul de planşă. Problema excedentului de energie pare fără rezolvare.

Două faulturi de roşu

Deşi nici un oficial guvernamental nu o va recunoaşte în ruptul capului, statul a încercat să pună cât mai multe beţe în roate investitorilor în energie regenerabilă. Întâi s-au amânat la plată jumătate din subvenţia acordată pentru energie regenerabilă prin schema certificatelor verzi, apoi a venit taxa de stâlp. Companiile CEZ Cehia, Enel Italia şi GDF SUEZ Franţa se aşteaptă să plătească, anual, până la 15 milioane de euro fiecare, pentru taxa pe construcţii speciale. Adrian Borotea, directorul de afaceri corporatiste al producătorului şi distribuitorului de energie CEZ România, a afirmat că taxa anuală se va cifra între 10 şi 15 milioane de euro pe an. De asemenea, numai în primele trei luni ale acestui an, pe litoral a fost amânată subvenţia aferentă a 348 milioane de megawaţi produşi de şase producători importanţi la nivel naţional, Tomis Team (CEZ), Eolica Dobrogea, Ovidiu Development, EDP Renewables, Cernavodă Power şi Peşterea Wind. Asta înseamnă 348.000 de certificate verzi. Dacă ne raportăm la o producţie similară lunară, din martie până în prezent, rezultă că, de la începutul acestui an şi până acum, cei şase producători au totalizat cel puţin jumătate de milion de certificate verzi amânate la plată, ceea ce înseamnă, raportat la un preţ maxim de 50 euro certificatul, nivelul de acum al subvenţiilor pe piaţa de tranzacţionare a energiei, nici mai mult nici mai puţin de 25 milioane euro. Asta fără să mai punem la socoteală cele 555 de firme din evidenţele Transelectrica, care beneficiază de scheme de sprijin prin certificate verzi.

SEN, depăşit de situaţie: de şase ori mai multe cereri decât permite sistemul

Potrivit unui raport Cambridge, ţara noastră deţine o poziţie de lider absolut în Europa Centrală şi de Est în ceea ce priveşte producţia de energie eoliană. Aproape un sfert din toate unităţile eoliene din noile state-membre ale U.E. sunt situate pe teritoriul României, se afirmă în document. Avalanşa de proiecte eoliene a generat, însă, serioase probleme în ceea ce priveşte transportul. Potrivit studiului, principala piedică pentru construirea unor unităţi noi este capacitatea limitată a sistemului naţional de transport al curentului electric. În ultimii trei ani, au fost emise licenţe pentru conectarea la reţeaua naţională a unor unităţi cu o capacitate totală de 17.000 de megawaţi, în condiţiile în care SEN ar putea să suporte maxim 3.300 de megawaţi.

Statul pune frână dezvoltatorilor de eoliene

Citește totul despre:

Comentarii

loading...