În România, agricultura ecologică (“bio”) are un potențial mult prea slab valorificat. O țară precum Spania are două milioane de hectare de teren agricol certificate ecologic, în timp ce România are certificate doar 258.000 de hectare, au anunțat, ieri, specialiștii prezenți la o conferință pe tema agriculturii ecologice.
Un exemplu relevant a fost adus de ambasadoarea Franței la București, Michele Ramis. Potrivit acesteia, cererea de produse bio, pe piața franceză, totalizează 10 miliarde de euro pe an, iar resursele proprii ale Franței pot acoperi cererea doar în proporție de 7 – 10 la sută. Acesta este un context favorabil pentru agricultura României, care poate exporta cu succes alimente bio.
Un produs românesc foarte căutat în străinătate este mierea. Doar că, din păcate, mierea ecologică românească este vândută către comercianți străini, care o revând, apoi, în România, ca produs bio, dar cu etichetă străină, au dezvăluit, la conferința de ieri, specialiști de la Universitatea de Științe Agronomice din București.
Din păcate însă, în România, consumul anual de miere se menține scăzut – 500 de grame pe cap de locuitor, față de 30 de kilograme de zahăr pe cap de locuitor, recunoaște Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
De ce sunt scumpe produsele bio
În principiu, agricultură bio înseamnă fără pesticide, fără îngrășăminte, fără aditivi și fără organisme modificate genetic (OMG).
O inițiativă constructivă, promovată în România de un lanț comercial francez, este de a susține financiar fermierii români până la momentul în care obțin certificarea bio, urmând ca produsele lor ecologice – mai scumpe decât cele obișnuite – să fie livrate direct către magazine, fără intermediari.
Acest sistem este necesar întrucât productivitatea agriculturii bio este mult mai mică decât a agriculturii clasice, iar din acest motiv produsele bio sunt mai scumpe, deci, teoretic, mai greu vandabile. De exemplu, un hectar de teren convențional produce de 2,5 ori mai mulți cartofi decât un hectar bio. Pe de altă parte, conversia unui hectar de teren de la agricultura clasică la cea bio durează doi ani în cazul legumelor, respectiv trei ani în cazul pomilor fructiferi. În această perioadă de tranziție, fermierul trebuie susținut financiar, fiindcă marfa lui, nefiind încă bio, nu are baza legală pentru a fi vândută la preț de produse bio.
În România, printre produsele cu mari șanse să fie certificate ecologic se numără cartofii, morcovii, vinetele, roșiile, dovleceii, fasolea și castraveții. În aceeași categorie se înscriu pepenii bio, care vor fi exportați, chiar din acest an, în Polonia.
