The Hollywood Reporter a titrat: „Această poveste foarte amuzantă și densă a unui polițist care își trădează și departamentul și gangsterii cu care este în tovărășie sfredelește, în mod constant, în orice sens, desfășoară flashback-uri frecvent, pe măsură ce dezvăluie răsturnări de situație”. „Preocuparea recurentă a lui Porumboiu pentru limbaj, loialitate și moștenirea regimului represiv al lui Nicolae Ceaușescu se regăsesc aici, dar abordate din altă perspectivă”. Întreg „pachetul” este „cu totul agreabil”.
IndieWire a notat că „excentrică, cinematografia lui Porumboiu este despre suprize subtile, viclene, care te fură în timp ce crezi că urmărești altceva. Lungmetrajul are energia și spiritul filmelor despre tâlhării, precum și rafinamentul structural al creațiilor anterioare ale cineastului și le revitalizează pe ambele în proces”.
„Un amestec șlefuit de motive ale genului care sugerează ce s-ar fi întâmplat dacă echipa «Ocean’s 11» se forma în Insulele Canare. Porumboiu este un regizor cerebral al cărui stil narativ vine mereu împreună cu un spirit glumeț, impregnează acest ingenios ansamblu cu agresivitate”. În plus, el „prețuiește chimia dintre personajele lui (…) Catrinel Marlon are o prezență dinamică și este o adevărată descoperire”.
The Wrap este de părere că filmul este o călătorie „cu răsturnări de situație minunate”, cu John Wayne și Alfred Hitchcock ca referințe: „O călătorie supradimensionată, cu minunate răsturnări de situație, care beneficiază de o rezervă nesfârșită de umor negru și de numeroase cadavre. Porumboiu este într-o dispoziție jucăușă din momentul în care filmul începe cu «The Passenger» a lui Iggy Pop. Nimeni nu este nevinovat, cu greu cineva supraviețuiește, iar cursa este amuzantă pe tot parcursul”.
Și Screen Daily a apreciat interesul pe care Porumboiu îl are pentru limbaj încă de la debutul „A fost sau n-a fost?” (2006), iar Variety a punctat: „O poveste agreabilă, cu suficientă opinie pentru a te simți puțin ciudat. În premisă există umor, extras din înclinația naturală a lui Porumboiu de a compacta procedee. Regizorul a fost consacrat ca cel mai amuzant din brigada Noului Val Românesc, dar asta nu înseamnă că filmelor lui le lipsește substanța. Stilul lui ne-a oferit unele dintre cele mai sfâșietoare comentarii ale mișcării, tăind adânc, întrucât critica este ascunsă în spatele unui zâmbet sau, mai degrabă, al unei clipiri lente”.
„Momente de neobișnuită grație au loc uneori chiar în cadrele de final și întodeauna în mediile cel mai puțin încurajatoare: birouri, secții de poliție, canapele din sufragerie și locuri de joacă triste”, a mai scris Variety.
Télérama a scris că Porumboiu a suprins cu „La Gomera”. Cineastul „a schimbat radical stilul și vizează un public mai larg, fără a renunța la umorul necondiționat și la reflecția lui asupra cinematografiei”.
„La Gomera” a fost filmat în România, Spania şi Singapore, în 2018, iar din distribuţie fac parte Vlad Ivanov, Catrinel Menghia (Marlon), Rodica Lazăr, Sabin Tambrea, Agustí Villaronga, Cristóbal Pinto şi Antonio Buíl. Este prima producţie semnată de Porumboiu care a fost filmată şi în afara României.
Cristi, un polițist român corupt implicat într-o afacere de 30 de milioane de euro cu mafia, ajunge în insula La Gomera, în Spania, pentru a învăța „El Silbo”, un limbaj fluierat folosit de localnici. Limbajul codat îl va ajuta să-l elibereze pe Zsolt, un traficant aflat în arest București, și singurul din bandă care știe unde sunt ascunși banii.
„La Gomera” este scris și regizat de Corneliu Porumboiu, iar imaginea este semnată de Tudor Mircea. Scenografia este realizată de Simona Pădurețu, designer de costume a fost Dana Păpăruz, iar Arantxa Etcheverria Porumboiu a fost responsabilă cu direcția artistică.
În România, filmul va fi lansat pe 13 septembrie, fiind distribuit de Ro Image.
