Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Visul foarte american al Savianei Stanescu

» In cadrul spectacolului "I-Migrant in New York". Saviana Stanescu si-a povestit experienta de emigrant sarac care ajunge un artist newyorkez de succes, in contextul resurectiei nationalismului american dupa 11 septembrie ...

Share

Adrian Schiop 0 comentarii

13.06.2009 - 00:00

» In cadrul spectacolului "I-Migrant in New York". Saviana Stanescu si-a povestit experienta de emigrant sarac care ajunge un artist newyorkez de succes, in contextul resurectiei nationalismului american dupa 11 septembrie 2001.  

Neasteptat de multa lume s-a strans, intr-o zi caniculara de vara, sa o vada si sa o asculte pe Saviana Stanescu, unul din putinii artisti romani din prezent care a dobandit o oarecare notorietate ca dramaturg in SUA; ce face si mai special cazul ei e faptul ca artista s-a stabilit la New York. Spectatorii erau fie tinerii urbani obisnuiti ai acestor evenimente, fie oameni intre doua varste (in special straini).

Visul american, ciupit usurel de obraz
Cum invitata a intarziat un sfert de ora, curatorul evenimentului, Razvan Ion, a pus un vechi cantec comunist din anii ’50; glumitele astea stangiste care nu fac sa rada si nici nu sperie pe nimeni risca sa enerveze: sunt asa de seduse de ce bune sunt ca uita sa mai articuleze un mesaj. Practic, spun doar "uita-te la mine, Razvan Ion, ce cool sunt ca ma joc cu chestiile astea", riscand sa compromita insasi stanga de la care se revendica. In fine. Lectura-performanta a Savianei Stanescu a constat intr-un text autobiografic si un set de imagini care interveneau in spectacol in special cand artista ajungea sa vorbeasca despre steagul american. Altminteri, mai erau prezente si cateva desene de Dan Perjovschi, potrivite in context intrucat artista a incercat sa dea o lectura politica propriei vieti.

 

Nu pot sa-i zic polemica si politica, intrucat textul urmarea parca mai degraba sa familiarizeze spectatorii americani cu realitati ale estului, decat sa deconstruiasca visul american (mai degraba il ciupea dragastos de obraz, din perspectiva cuiva care traieste in SUA si ii place). Lectura a inceput cu o rememorare a anilor ‘80 din Romania – si ce insemna pe atunci visul american, mai ales din perspectiva celor care ascultau Europa Libera. Artista a rememorat penele de curent, criza alimentara si orele de venire acasa – o realitate cu care s-au confruntat in special fetele de atunci, baietii bucurandu-se de mai multa libertate. Dupa Revolutie, Saviana Stanescu s-a facut jurnalist, datorita profesiei ajungand sa cunoasca oameni politici straini. Tonul relatarii era umoristic si usurel, a la americaine; dovada ca artista a inteles lectia americana e ca nu a apelat la obisnuita viziune sumbra asupra comunismului si postcomunismului, ci le-a privit cu aceeasi detasare amuzata ca pe realitatile americane in care a trait ulterior.

 

Pe scurt, nu a aplicat dubla masura a emigrantului "traumatizat" de tara de bastina care se implineste (sau nu) in tara de adoptie. Romania ramane o tara ok in textele Savianei Stanescu, ceea ce e un semn de onestitate si maturitate. De asemenea, jocul artistei a fost foarte american, stabilind imediat o conexiune cu publicul sau amuzandu-se de propriile glume cand citea textul.

Nationalismul american dupa 2001
In SUA ajunge in 2001, fiind martora isteriei declansate de atentatul de la 11 septembrie. In acest punct, textul devine mai curajos, ironizand patetismul american care, in momentul in care e umilit, se agata de mitologii nationiste naive. Peisajele din jurul Savianei Stanescu s-au umplut brusc de steaguri, reproduse in orice context, care de care mai absurde si deci cu atat mai hilare – pe case, chiloti, torturi de frisca. Momentul cel mai pregnant al spectacolului e acela in care artista repeta la nesfarsit si cu o voce alba "peste tot steaguri, steaguri, steaguri", in timp ce pe ecran curgeau fotografii cu poze cu simbolul drapelului american. Cam cliseistic apelul la un arab din vecinatate care s-a trezit brusc exclus din orice comunitate dupa 2001 (sunt sute de filme proaste despre asta). Artista a trecut in revista primele joburi de emigrant, iar apoi pe acelea de studentie, paralel cu afirmarea artistica.

 

In acest punct, m-ar fi interesat sa aflu mai mult despre dificultatile intampinate de artista in afirmarea profesionala (cu atat mai mult cu cat cei care o debuteaza sunt suedezii, nu americanii). Or, tocmai pentru ca stiu ca americanii nu sunt interesati de estul Europei, m-ar fi interesat sa aflu prin ce anume i-a sedus pe acestia. Nu am aflat. Spectacolul a luat sfarsit cu niste manifeste de campus pe care artista le primeste de la studentii anarhisti, manifeste ce clamau "sfarsitul capitalismului", dar la care artista nu se arata foarte impresionata.
Saviana Stanescu si-a citit textul in engleza "pentru ca sunt si spectatori straini in sala". Tot in engleza a fost si discutia care a urmat performance-ului. Discutia a luat sfarsit cu o intrebare adresata de Saviana Stanescu publicului, "credeti in visul american?", unii ca da, altii ca nu, altii ca Bush; un spectator a spus ca nu-l mai intereseaza, de cand suntem in UE.

» Un roman la New York
Nascuta in 1967, Saviana Stanescu este un dramaturg care traieste la New York. Piesele ei sunt jucate pe scene din toata lumea, printre productiile newyorkeze numarandu-se "Waxing West" (premiata in 2007 cu New York Innovative Theatre Award for Outstanding Full-length Script) si "YokastaS Redux" la La MaMa Theatre, Flagstories la TBG Theatre si altele. In prezent, este dramaturg-rezident al NYSCA in cadrul Women’s Project si scriitor-rezident al companiei East Coast Artists. De asemenea, ea preda in cadrul Departamentului Drama al Tisch School of the Arts, de la Universitatea New York.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...