FMI, mama răniţilor financiar-bancari, a impus Guvernului amânarea până în iulie a prevederii din Codul de Procedură Civilă care dădea dreptul asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să atace contractele abuzive în justiţie, pornind de la o sentinţă dată într-un caz individual, obligând în caz de succes prestatorii de servicii să le revizuiască pentru toţi clienţii.
Articolul din Codul de procedură civilă care oferea posibilitatea ANPC sau asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să denunţe în instanţă clauzele abuzive şi să le elimine din toate contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, a fost amânat până la 1 iulie. Amânarea este prevăzută într-o ordonanţă de urgenţă aprobată miercuri de Guvern pentru modificarea Codului de procedură civilă (CPC), reprezintă un angajament asumat de Guvern în ultima scrisoare de intenţie convenită cu FMI şi este motivată prin necesitatea unui studiu de impact care să evalueze efectele implementării sale. Băncile au insistat în repetate rânduri pentru eliminarea acestei prevederi din Cod, deşi reglementarea face parte dintr-o directivă europeană care trebuia aplicată de România încă de la momentul integrării europene, din 2007.
„Este vorba doar de o amânare, la cererea unor bănci locale care au numeroase contracte cu probleme, oricât ar bate toba ulterior FMI-ul“, spune avocatul Gheorghe Piperea. „Există reglementări la nivel european care apără consumatorii de prevederile contractelor abuzive, România nu poate decât să amâne implementarea lor. Şi nu la nesfârşit, altfel o pândeşte procedura de infringement“, subliniază acesta.
Cât pierdeau băncile în cazul în care toate prevederile abuzive din contractele-tip erau modificate? Asociaţia Română a Băncilor a avansat iniţial o cifră de 600 milioane euro (într-o scrisoare, ajunsă în presă, ARB cerea imperativ autorităţilor să modifice respectiva prevedere din CRC, în caz contrar, „stabilitatea sistemului financiar este pusă în pericol“. Suma a părut însă scoasă din condei, pentru impact, era greu să se evalueze atât de repede eventualele pagube.
„Şi în 2010, când se discuta de OUG 50, s-a pomenit tot de 600 milioane euro, nici n-au actualizat măcar suma. Şi despre ce vorbim aici: ca să nu piardă băncile, preferăm să piardă tot clienţii înşelaţi prin contracte abuzive? Cine a imaginat astfel de reglementări la nivel european s-a gândit ca instanţele să nu fie invadate de sute de mii de acţiuni introduse de consumatori, simultan cu o recâştigare a încrederii în bănci o dată cu îndreptarea erorilor faţă de clienţi. În România se pare că nu ne interesează astfel de lucruri. Cum se simte cineva care poate nu are bani să înceapă o acţiune în justiţie când vede că altul, cu un contract identic, a câştigat în justiţie un proces, iar banca/prestatorul de servicii trebuie să-i returneze nişte bani sau să-i reducă rata?“, spune Piperea.
Victorii ale lobby-ului bancar în România
– amânarea sine die a legii falimentului personal.
– amânarea prevederii din CPC privind contractele abuzive impuse de prestatorii de servicii.
– renunţarea la vânzarea certificatelor de trezorerie pentru populaţie (s-a invocat migrarea micilor economii din bănci).
– neimpozitarea tranzacţiilor financiare, măsură adoptată recent de mai multe state din UE.
