Î.Lucrez ca vânzătoare la un aprozar de cartier, iar de când a venit toamna, frigul îşi face acut prezenţa în magazin. I-am spus şefului meu să-mi aducă o aerotermă, dar mi-a spus că nu are cum, pentru că se vor strica legumele de la căldura uscată. Astfel, sunt nevoită să mă îmbrac mai gros şi să port mănuşi. Care sunt obligaţiile pe care angajatorul ar trebui să le respecte în condiţii de toamnă-iarnă şi ce temperatură ar trebui să ne asigure în interior?
R.O dată cu abrogarea Normelor Generale de Protecţia Muncii din 2002, în care se recomandau ca temperaturi minime în spaţii închise 12-18°C, în funcţie de patru clase de metabolism, şi acordarea a 0,5 l de ceai fierbinte/persoană/schimb la ≤-5°C, legislaţia actuală nu mai impune limite concrete de microclimat.
În Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 scrie: „Art.29. Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate sau instituţie se vor stabili parametrii de microclimat care vor fi urmăriţi la fiecare loc de muncă, în vederea luării măsurilor de protecţie a muncii specifice”. Dacă în contractul de muncă nu se specifică nimic despre microclimat, angajatorul trebuie să asigure doar echipament de protecţie contra frigului. O.U.G. nr.99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă se aplică numai de la temperaturi externe ale aerului de -20°C sau care, corelate cu condiţii de vânt intens, pot fi echivalate cu acest nivel (Art.1.b).
Un angajator de bună credinţă ar accepta măcar să experimenteze dacă un reşou sau o mică aerotermă orientată strict spre vânzător ar degrada realmente produsele. Sesizat printr-o reclamaţie, Inspectoratul Teritorial de Muncă poate cere angajatorului să măsoare parametrii de microclimat, dar concluziile şi recomandările evaluatorului nu sunt, din păcate, obligatorii pentru angajator.
