La ediția din acest an a Carnavalului de la Veneția este deschisă o expoziție în care sunt prezentate măști populare din Covurlui, o zonă etnografică cu un specific aparte din jurul Galațiului. Miercuri, 31 ianuarie, la Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, a avut loc vernisajul expoziţiei „Măşti tradiţionale româneşti la Carnavalul de la Veneţia” a artistului gălățean Paul Buţă.
Nu este pentru prima oară când Paul Buță este invitatul organizatorilor pentru a-și expune măștile. Una dintre explicații ar fi că măștile populare românești își găsesc locul în ansamblul manifestărilor Carnavalului de la Veneția pentru că provoacă interesul şi curiozitatea publicului, înfăţişând personaje groteşti sau comice, rod al superstiţiilor sau al manifestărilor ludice din sânul comunităţii, menite să înfiereze, prin apelul la jocuri şi farse, lenea, necinstea, avariţia, lipsa altruismului etc.
Măştile de capre, urşi şi arapi, utilizate în cadrul tradiţiilor din perioada sărbătorilor de iarnă, alături de cele care reprezintă personaje fantastice, de la căpcăuni și vrăjitoare la zâne, aveau funcţiuni apotropaice, fiind menite să alunge răul din comunitate şi să aducă un an mai îmbelşugat, lipsit de epidemii şi epizootii.
A dat orașul pe sat
Paul Buță este meșter popular, etnolog și actor la Teatrul Muzical „Nae Leonard” și documentarist la Centrul Cultural din Galați. Pentru a pune în valoare folclorul și tradițiile zonei, pierdute în perioada comunistă prin înlocuirea portului tradițional al sătenilor din Covurlui cu basca, pufoaica și gumarii, dar și prin deturnarea unor datini, Paul Buță a înființat cu banii economisiți pentru cumpărarea unui apartament o gospodărie tradițională în satul Șivița din județul Galați.
„Vatra cu dor” este o gospodărie funcțională, în care vin grupuri de elevi pentru a vedea cum funcționau războiul de țesut și alte utilaje din gospodăria țărănească sau cum se coace pâinea la cuptorul din ogradă. În urmă cu douăzeci de ani a început să confecționeze măști populare, devenind unul dintre cei mai redutabili meșteri populari în domeniu.
A realizat peste 1.500 de măști, pe care le-a expus nu numai la expoziții și festivaluri folclorice din țară, ci și în Statele Unite, Australia, Austria, Belgia, Italia, Franţa, Marea Britanie, Suedia și bineînțeles în Italia, la Carnavalul de la Veneția.
Din punctul său de vedere, măștile populare ocupau un loc important în viața comunităților tradiționale. „Măştile sunt un subiect de sociologie şi psihologie colectivă (…), au rămas ca un soi de martori arheologici ai mentalităţilor trecute.
Unele dintre cele mai interesante urme, prin varietatea şi expresivitatea lor, se află în România, răspândite în toate provinciile istorice: Moldova, Transilvania, Oltenia, Muntenia, Dobrogea. Personaje din mitologia populară şi din folclor sunt prezentate şi ele în această lume fantastică ce se dezlănţuie cu tăria unui ritual la anumite date ale anului, în miezul iernii de Crăciun şi Anul Nou, în preajma solstiţiului de vară, de Rusalii sau cu prilejul unor evenimente memorabile din devenirea individului şi a colectivităţii, cum ar fi nunta şi moartea”, spune Paul Buță.
