Bogdan Buzdugan – actorul, căci despre el este vorba, are duminică, 9 decembrie, premiera piesei „Emigranții” a dramaturgului Sławomir Mrożek. De vreo lună încercăm să facem un interviu. Sau ceva asemănător.
-Făceai recent un inventar: din 17 colegi și prieteni din liceu, 12 sunt stabiliți de mult timp în alte țări. Cum ai primit proiectul „Emigranții”?
-Eram în perioda festivităților de aniversare a celor 70 de ani de existență a Teatrului Municipal „Bacovia” când Stefan Alexiu, colegul meu de scenă, mi-a spus că s-a gândit la mine pentru acest rol. Am acceptat imediat. A pornit ca spectacol de regie, iar datorită complexității și actualității mesajului, va rămâne, cred, mult timp în repertoriul teatrului. Revelatoare pentru mine a fost o fotografie făcută prin anul 2000. În acea fotografie erau 17 prieteni. Astăzi 12 dintre ei sunt stabiliți în țări străine – cu sau fără familii, iar despre două persoane nu mai știu nimic. Iar dintre cele trei persoane rămase, două sunt reprezentate de mine și soția mea. Piesa poate fi înțeleasă și ca un semnal de alarmă. Oricine are pe cineva apropiat care s-a autoexilat.
-În piesa lui Sławomir Mrożek ești muncitorul XX plecat „afară” – cum spunem noi. Este personajul tău ghidat doar de nevoile primare?
-XX este muncitorul emigrant al lui Mrożek, este omul „simplu” plecat să strângă bani pentru un trai mai bun. Tatăl său a migrat de la țară la oras, iar XX de la oraș, peste hotare. Este omul conștient că în țara lui nu poate să își creeze un viitor decent. M-a mirat mereu, având foarte multe cazuri de persoane apropiate mie aflate în această situație, începând cu mama, forța interioară a acestora de a răzbi în altă lume. Aproape toți cunoscuții au plecat în tolbă cu visul lui XX, acela de a se realiza și de a se întoarce acasă. Din păcate, marea lor majoritate s-au îndepărtat de acel vis și și-au creat un nou univers, un alt „acasa”, la mii de km depărtare.
XX are înțelepciunea omului de la țară, omul teluric, nepângărit, curat la suflet, cu principii sănătoase. Din păcate este limitat. Neacceparea învățării limbii străine, în cazul lui, cred că este un act de revoltă. Refuză conștient să se integreze în noua țară. Îi rămâne gândul la familie și visul său este acela de a-și construi o casă, să se poată muta de la socri. Dar devine sclavul „mai multului”.
XX: “Mai stau puțin, să mai strâng ceva bani, apoi voi pleca”
-„Emigranții” oferă și un mesaj social, politic, uman. Nu cumva suntem emigranti, de multe ori, chiar acasa?
-Mă marchează tema spectacolului din postura celui rămas acasă. Mă întrebai daca poți fi emigrant în țara ta… Atunci când mai bine de jumătate din familie și aproape toți prietenii pleacă spre „mai bine”, apare, da, sentimentul de însingurare și neapartenență la țara ta. Drama omului care pleacă este egală cu aceea a celui rămas acasă.
Bogdan Buzdugan a terminat cursurile Universității George Enescu, Facultatea de Teatru din Iași. Profesor i-a fost Sergiu Tudose, iar asistent Petre Ionescu Caibulea. A debutat în spectacolul Requiem, în regia lui Alexander Hausvater.
I s-au lipit de suflet spectacolele cu distribuții mici, precum Miss Julie – regie Dumitru Lazar Fulga și Cerere în căsătorie, în regia lui Muriel Manea. În „Emigranții” are rolul muncitorului XX. Celălalt, AA, emigrantul intelectual, este jucat de Valentin Braniște.
