Racovski, marele bandit

Cine a fost Cristian Racovski? Poate acest nume mai ales tinerilor să le fi necunoscut. Dar celor mai în vârstă şi pentru care idealul fiinţei naţionale e ceva sacru, acest nume le produce oroare. Cristian (Hristu) Racovski a ...

Share

Dan Stanca 0 comentarii

13.05.2010 - 19:11
Cine a fost Cristian Racovski? Poate acest nume mai ales tinerilor să le fi necunoscut. Dar celor mai în vârstă şi pentru care idealul fiinţei naţionale e ceva sacru, acest nume le produce oroare.

Cristian (Hristu) Racovski a fost unul dintre cei mai mari duşmani ai României, care nu dorea altceva decât raderea noastră ca stat. Editura Polirom a demarat de curând un proiect interesant prin care scoale la iveală tot felul de istorii subterane. Colecţia aceasta este îngrijită de Ste­lian Tănase, care a ştiut ce face şi de aceea l-a adus în atenţia noastră pe C. Racovski. Din cartea înţesată de documente putem înţelege ce zbuciumată şi de riscantă a fost istoria contemporană mai ales după primul război mondial, când orice era posibil. Racovski s-a născut în 1873, era deci cu trei ani mai mic decât Lenin, pe care l-a şi cunoscut şi cu care a colaborat excelent, dar cu şase ani mai mare decât Troţki şi Stalin. Cu primul chiar a fost prieten şi poate de aceea soarta i-a şi unit, fiind amândoi ucişi de cel al doilea. Bulgar de origine, dar de cetă­ţenie română, aceasta din cauza Tratatului de la Berlin din 1878 când Dobrogea fost retrocedată României în schimbul judeţelor din sudul Basarabiei care au intrat în componenţa Rusiei, Racovski nu şi-a iubit ţara de adopţie.

A intrat în mişcarea muncitorească socialistă, dar nu grija pentru cei mulţi o avea el, ci setea de putere îl preocupa. A fost la originea demonstraţiei din 13 decembrie 1918, soldată cu morţi şi răniţi. A vrut să organizeze greva generală din 1920 pentru a arunca ţara în aer. Expulzat din România, revenit, arestat, fugit la Odessa, a pus la cale împreună cu Bela Kuhn, ungurul marxist, conducătorul revoluţiei bolşevice de la Budapesta din 1918, crearea unei fel de punţi peste statul ­care urma să fie înghiţit de unirea celor două forţe, sovietele ruseşti şi ucrainiene alături ce cele maghiare. Steaua sa a căzut în diz­graţie, acesta după moartea lui Lenin şi venirea la putere a lui Stalin. După cum se ştie, acesta nu dorea export de revoluţie, ci consolidarea puterii în interiorul frontierelor. Stalin era de o altă factură criminală spre deosebire de Troţki şi Racovski, stând în bârlog, la pândă şi nevrând să se hazardeze. Racovski a fost împuşcat în 1941 şi cu aceasta cariera lui a luat sfârşit. Putea fi un medic bun, un avocat, a fost un revolu­ţio­nar şi a plătit pentru aceasta. Acum poate fi îmbrăcat în aura legendei. Ca şi Che Guevara. Dar realitatea pregătită de geniul lui ne putea fi atunci fatală. Iată însă cum Troţki, în perioada când a fost corespondent de război în Balcani, scria despre prietenul său: „Racovski, împreună cu mun­citorii progresişti şi prin coparticiparea lui Gherea, pune bazele organului săptămânal România muncitoare. Dar s-a dezlănţuit răscoala ţără­nească din martie 1907 şi înfri­coşătoarea ei înăbu­şire... cel mai urât act al oligarhiei române a fost izgonirea lui Racovski". Fără comentarii!

Citește totul despre:

Comentarii