Aflandu-ne in plin sezon estival ne-am gandit sa inlocuim temporar rubrica “Noutati editoriale”, cu fragmente din cele mai recente aparitii care ne pot oferi si motive pentru “descretirea fruntilor”. Incepem, asadar, cu extrase din cateva texte ale scriitoarei Marta Petreu publicate in noul sau volum intitulat “Filosofii paralele”.
Este o lucrare extrem de interesanta, care cuprinde textele publicate anterior in diferite reviste si care se refera la: “Filosofia romaneasca” (o schita istorica); “De la Dumnezeul cel bun la Dumnezeul cel rau. Descartes – Blaga”; “Schopenhauer si Cioran”; “Blaga si Cioran, via Patrascanu”; “Laudatio Nicolae Balota”. Apoi dezbate “Dimensiuni ale romanismului” si “Modelul si oglinda”, ultimul fiind un capitol incitant care se refera la modelele ce l-au “inspirat” pe Nae Ionescu; argumentele imbatabile aduse de Marta Petreu in discutie desfiintandu-i practic “originalitatea” si aruncandu-l in derizoriu.
Acestea fiind zise, scriitoarea, ca un manager care stie foarte bine sa-si vanda marfa, arunca cititorilor si o nada irezistibila, publicand, sub genericul “Parva culinara”, trei eseuri interesante si amuzante totodata: “Poemul comestibil”, “Nietzsche sau de la bucatarie la filosofie” si “De la slanina la filosofie”. Este un fel de de “desert” pe care il ofera cititorilor dupa lectura dezbaterii filosofiilor paralele, oferta despre care chiar ea spune franc: “Ca sa rasplatesc cititorul care a avut pacienta sa citeasca studiile mele, am adaugat, in finalul cartii, trei mici eseuri de filosofie culinara. (…) Stiu ca ele, in ochii distinsei si sobrei lumi academice, sunt mai mult decat compromitatoare pentru mine. Le public, totusi. De fapt, nu ma pot – si nu vreau sa ma pot – abtine”.
Meniuri care-ti lasa gura apa…
In “Poemul comestibil”, Marta Petreu trece in revista, spicuite din vastele ei lecturi, tot felul de meniuri, care de care mai originale, unele de-a dreptul sofisticate. “La sfarsitul Primului Razboi Mondial, de pilda, regina Maria, refugiata intr-un sat moldovenesc, manca cot la cot cu baba soioasa pe care si-o luase in grija, paine cu marmelada. Vitoria Lipan, prin hanurile pe unde tragea, se ospata cu paine si scrumbii albastre, stropindu-si masa cu bere. (…) Mesele din "Razboi si Pace" m-au uluit prin prezenta ananasului proaspat, cultivat in sere. Lecturile marilor scriitori rusi m-au facut sa incerc combinatia de vodca cu castraveciori, iar meniurile dezordonate ale Cucly-ei din "Bietul Ioanide" m-a facut sa imbin cozonacul cu mustar; nu sunt combinatii bune, recunosc. (…) Din "La Medeleni" am aflat existenta harbuzului si a covrigilor cu susan. (…) Cel mai mare dezmat culinar l-am trait in "Anecdote ale destinului" de Isak Dinesen; de la supa de broasca testoasa la "potarniche in esofag". (…) Toate snitelele mizerabile de la cantina universitara imi amintesc de snitelele uriase ingurgitate cu forta de Caneeti la masa pe care i-o ofera Fritz Wortuba; carnea de porc bine rumenit imi aminteste felul crud in care Mathilde l-a hranit pe Elias cu acest aliment prohibit din motive religioase. (…) Din "Cronica de familie" am ramas cu imaginea groasa a Sofiei von Bodman (fosta Cozianu), indopandu-se (…) cu sosuri ce-i curgeau pe barbie, apoi cu imaginea ludic-erotica a unui snitel vienez – cadou de dragoste – plin cu bomboane. Proza lui Nicolae Breban mi-a lasat ideea salatei cu fructe in vodca, "Galeria cu vita salbatica" a lui Constantin Toiu – reteta sucului de morcovi. Mi-am dorit mereu sa gust supa de slanina a familiei Buddenbrook, caci ideea de a arunca in oala tot ce ai in camara, de la slanina la fructe, mi se pare foarte economicoasa. (…) Mi-ar place sa ma refugiez intr-o camara – cu rafturile pline cu fructe glasate – dintr-un roman englezesc. Mi-ar placea sa iau masa cu Behemoth si Koroviev la restanrantul "Griboedov" servita de Archibald Archibaldovici cu fileu de batog; si foarte mult mi-ar placea sa reusesc performanta Margaretei: sa beau spirt curat si sa infulec caviar. (…) Ma bucur sa stiu ca Maiorescu manca grapefruit la Viena; ca Regele Carol ii oferea Marthei Bibescu la dejun ochiuri cu mamaliga; ca Ion Creanga ducea scolarilor sai drept material didactic nuci de cocos”.
Iar la intrebarea: “Poate fi comestibil un poem?, Marta Petreu raspunde: “Da, daca e publicat unde trebuie – raspund eu, care am mancat (urasc foamea!) vreo doua zile un poem”. Dupa care marturiseste: “Daca publici unul sau zece poeme in "Apostrof" (revista unde este redactor-sef – n.r.) ele nu devin mancabile, nici "Apostrof"-ul sarac fiind nu plateste. Daca publici in "Romania literara" poti manca din vreo zece poeme o masa la cantina universitara”.
Desigur, comentariile scriitoarei din acest eseu sunt mult mai ample si in general spumoase. Se citesc zambind. In paginile saptamanale de cultura din zilele de marti vom reveni cu spicuiri care desigur va vor descreti fruntile.
