Maimulte primării au declarat război magazinelor care vând produse etnobotanice, dar edilii, deşi caută cele mai ingenioase portiţe, nu au pârghiile potrivite pentru a deveni eroi-antidrog.
Oficialii Primăriei Sectorului 1 spun că au găsit o portiţă legală cu ajutorul căreia pot şterge cu buretele magazinele de produse etnobotanice de pe harta sectorului. Astfel, începând de marţi, 7 decembrie, au interzis, printr-o hotărâre a consiliului local, func-ţio-narea magazinelor de vise la mai puţin de 2.000 de metri de o lungă listă de obiective sociale: şcoli, spitale, cămine, biblioteci, baze sportive, parcuri, locuri de agrement, locuri de joacă. Rezultatul: într-o singură zi, primăria a închis toate cele 13 magazine de vise din sectorul 1.
Purtătorul de cuvânt al instituţiei, Alexandru Ichim, este încrezător că şansele de câştig ale patronilor de magazine care ar contesta în instanţă hotărârea sunt nule. „Autoritatea locală nu poate interzice co-mer-ţul, dar are dreptul, prin lege, de a stabili reguli de comerţ. Această decizie a fost luată în urma presiunii foarte mari din partea comunităţii”, mai precizează oficialul. Război împotriva comercianţilor de etnobotanice au declarat şi alţi edili din Bucureşti şi din ţară, după ce un număr tot mai mare de tineri consumatori au murit sau au ajuns în stare gravă la spital.
„Hotărârea este contestabilă”
Experţii juridici contactaţi de România Liberă sunt însă de părere că primăriile, deşi bine intenţionate, nu au pârghiile legale care să le permită interzicerea acestui tip de comerţ. Soluţia găsită de edilii care au pus gând rău magazinelor de vise nu e deloc invincibilă, crede avocatul Gheorghe Piperea: „Se poate câştiga un proces intentat primăriei de un comerciant de etnobotanice. Nu pentru că au dreptate nemernicii care ne distrug tineretul, ci pentru că ideea reglementării prin hotărâre de consiliu local este proastă”, spune Piperea, potrivit căruia lista cu substanţe interzise prin ordonanţă de urgenţă ar trebui să se actualizeze în fiecare săptămână, de câte ori comercianţii vin cu o nouă substanţă.
De părere că edilii nu trebuie să-şi facă singuri dreptate este şi avocata Cătălina Rădulescu, de la Centrul de Resurse Juridice: „Nu este de competenţa Consiliului Local să interzică vânzarea produselor de acest gen, chiar şi numai în unele locuri. Dacă cei care comercializează produsele se vor organiza, primăriile pot să plătească sume foarte mari ca despăgubiri”.
Soluţia este, potrivit avocatei consultate de RL, o lege dată de Parlament sau de Guvern, prin ordonanţă de urgenţă, care să interzică comerţul cu substanţele nocive.
Cum luptă ANPC cu etnobotanicele
Pe de altă parte, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) are puteri limitate în controlul „magazinelor de vise”. „Noi putem verifica modul de etichetare al produselor pe care le vând. Numai că ei induc în eroare autorităţile şi scriu pe ambalaj că sunt îngrăşământ, de exemplu. Am încheiat un protocol de colaborare cu Agenţia Naţională Antidoping, tocmai pentru a ne intensifica verificările”, a precizat vicepreşedintele ANPC, Samuel Calotă. În ciuda posibilităţilor limitate, funcţionarii de la Protecţia Consumatorului au reuşit totuşi să închidă câteva unităţi. OPC Braşov este unul dintre exemple. „Am acţionat pe două căi. Am prelevat nişte produse, s-au făcut analize în cadrul Laboratorului central pentru analiza drogurilor al IGPR şi s-au identificat în conţinutul aşa ziselor îngrăşăminte substanţe interzise de lege, asimilate drogurilor de mare risc”, a explicat Ionuţ Spătaru, directorul OPC Braşov. Ulterior, s-a deschis dosar penal proprietarilor, iar autorităţile au urmat şi calea administrativă. „Dacă în termen de şase luni, primeşti trei sancţiuni, dispun închiderea unităţii”, a precizat directorul OPC Braşov.
Singura problemă este aceea că testele pentru depistarea drogurilor ascunse sub numele de etnobotanice costă foarte mult şi rezultatele vin după două-trei luni. Şi de cele mai multe ori, potrivit lui Spătaru, patronii “weed-shop”-urilor sunt agresivi, depun multe plângeri, şi trec chiar la ameninţări. Iar vânzătorii de etnobotanice nu se tem să fenteze mereu legea. „Am închis recent un astfel de magazin. La 10 zile, proprietarul şi-a făcut altă firmă şi acum funcţionează bine merci”, mai spune Spătaru.
