Judecat, condamnat la cinci ani ani închisoare pentru delapidare şi eliberat a doua zi în circumstanţe neclare, opozantul rus Alexei Navalny a purtat una din cele mai dinamice campanii electorale pentru alegerile la primăria Moscovei ajungând de la 3% la aproape 20% din intenţiile de vot. Deşi observatorii nu îi dau şanse de victorie, alegerile de ieri reprezintă primul test electoral al opoziţiei rus.
Moscova n-a mai avut alegeri pentru funcţia de primar de zece ani. Până acum trei ani, capitala Federaţiei Ruse a fost feuda fostului primar, Iuri Lujkov, care îşi construise un imperiu economic bazat pe corupţie şi relaţii strânse cu crima organizată. Când Lujkov a devenit prea puternic, Kremlinul a dat verde dezvăluirilor de presă (aservită în proporţie de peste 90%) şi, în scurtă vreme, premierul de atunci Vladimir Putin l-a înlocuit cu Serghei Sobyanin, fostul său secretar general, care era dat ca favorit la alegerile de ieri.
Inspirat de The Wire
În Rusia au avut loc ieri alegeri regionale pe întregul teritoriu federal. Şi aceasta este o evoluţie nouă după ce Putin încercase să centralizeze administraţia regională numind direct guvernatorii, dar în urma protestelor a revenit. Cu toate acestea, „alegerile“ regionale sunt doar o formalitate. Aranjamentele de culise care caracterizează politica rusă au impus, în cea mai mare parte a cazurilor, pe favoriţii preferaţi şi susţinuţi de Kremlin.
Nu şi la Moscova, capitala rusă părând să fie obiectul unui experiment bine controlat în exerciţiul democratic autentic. Sobyanin este, desigur, favorit, este singurul candidat prezent în emisiunile de televiziune, a fost susţinut public de Putin ca un om care „tace şi face“ şi este cotat cu în jur de 50% în sondaje, ceea ce i-ar permite să câştige din primul tur. Dar cu toate acestea, la Moscova există opoziţie reală, pentru prima oară de multă vreme şi această opoziţie este reprezentantă de blogger-ul anti-Kremlin Alexei Navalny, care într-o lună a reuşit să ajungă de la 3% la 20% din preferinţele moscoviţilor.
Navalny a dus o campanie cum ruşii nu au mai văzut de când Elţin l-a învins pe comunistul Zyuganov în 1996. Potrivit The Economist, „sediul de campanie al lui Navalny seamănă cu o scenă din filmele americane despre alegerile prezidenţiale americane. Micuţa clădire din Moscova colcăie de voluntari tineri care fac şedinţe de brainstorming, scriu febril la MacBook, cară cutii cu materiale de promovare, sună artiştii pentru mobilizare. Numită „Echipa Navalny“ aceşti tineri sunt motivaţi de multă cafea şi de sloganul de campanie al lui Alexei Navalny: „Schimbă Rusia! Începe cu Moscova!“. Navalny însuşi a recunoscut că s-a inspirat pentru această campanie de serialul-cult al HBO, care descrie un oraş – Baltimore – copleşit de corupţie şi crimă organizată. Asemănarea cu Moscova este uşor de făcut.
Coincidenţe
Navalny s-a înscris în cursa pentru primăria Moscovei pe 17 iulie. A doua zi, tribunalul din Kirov îl condamna la cinci ani de închisoare pentru delapidarea a circa 500.000 de dolari sub formă de cherestea de la o companie de stat din al cărei consiliu de administraţie făcuse parte. Dacă reprezentanţii Kremlinului şi acoliţii lor au încercat să minimizeze procesul drept un caz banal şi pe Navalny drept un „criminal de drept comun“, reacţia internaţională a fost mai viguroasă, Ambasadorul american la Moscova, Michael McFaul a criticat în termeni fără echivoc sentinţa, calificând-o drept „motivată politic“. Departamentul de Stat al SUA şi-a declarat dezamăgirea iar Uniunea Europeană a ridicat semne de întrebare asupra statului de drept în Rusia.
În mod obişnuit, odată condamnat, nici un opozant al lui Putin nu mai apucă să guste libertatea, dar în cazul lui Navalny, a doua zi, tribunalul a acceptat recursul apărării şi l-a eliberat pe blogger până la sentinţa definitivă a instanţelor de apel. Această evoluţie neobişnuită a ridicat mai multe semne de întrebare.
Un experiment al lui Putin?
La alegerile prezidenţiale din mai 2012, Putin a obţinut, în capitala rusă, numai 47%, un rezultat umilitor, având în vedere că Moscova, cu cele 12 milioane de locuitori, este considerată expresia „cea mai înaltă“ a vieţii politice ruse. Mai mult, acest scor dezamăgitor venea după luni întregi de proteste la care au participat zeci de mii de oameni şi care au fost reprimate brutal. De aceea, scrie The Economist, candidatura lui Navalny la primărie poate fi explicată drept un experiment controlat cu grijă prin care Putin încearcă să testeze starea de spirit a moscoviţilor la doi ani de la declanşarea protestelor. Deşi grupul dur al foştilor kaghebişti – siloviki – nu par să privească cu ochi buni acest experiment, Putin pare convins că îl poate controla. La urma urmei, candidatura lui Navalny poate fi oricând suspendată şi el aruncat înapoi în închisoare.
Dar există şi posibilitatea ca experimentul să scape de sub control, aşa cum se întâmplă adesea cu astfel de proiecte de inginerie socială. Dacă Navalny câştigă, cu toate intimidările şi fraudele şi interdicţiile de a apărea în mass-media, undeva între 20% şi 25%, opoziţia rusă va fi câştigat un cap de pod important în Moscova şi, mai important, va avea experienţa şi infrastructura pentru campaniile viitoare.
Navalny nu este neapărat un democrat pur sânge, discursul său este presărat de accente naţionaliste, anti-imigraţie, dar este singura speranţă a opoziţiei ruse de a construi o alternativă la regimul autoritar al lui Putin.
