Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

„BNR doreşte să fie adus de la Londra aurul cât mai repede”

Recent, CCR a decis că Legea privind repatrierea aurului este constituţională. România liberă a avut o discuţie pe acest subiect cu Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

Share

Florin Budescu 0 comentarii

Actualizat: 01.07.2019 - 10:31

Care este punctul de vedere al BNR în privinţa repatrierii aurului?

BNR doreşte să fie adus cât mai repede aurul, de la Londra. Doreşte să fie adus acum. Toată dezbaterea aceasta, cu aurul, a fost însoţită de atâta revărsare de populism, de atâtea informaţii false şi chiar de minciuni grosolane în spaţiul public, încât scopul principal pentru care aurul se află la Londra – acela de a fi capital de încredere pentru România – este diminuat substanţial.

Mai ales prin faptul că s-au învârtit în spaţiul public tot felul de vorbe. Ba că „nu-i tot aurul”, ba că „nu sunt lingourile”, ba că „vom vedea când va fi adus acasă” şi că „una e în scripte şi alta e în realitate”... Toate acestea au subminat scopul principal: capitalul de încredere pentru România.

Atunci, este nevoie de o reevaluare şi o restabilire a adevărului şi asta se va face inevitabil, pentru că Curtea Constituţională a dat un verdict: aurul trebuie adus acasă...

 ... poate fi adus acasă.

Legea e modificată în sensul că suntem obligaţi să aducem acasă aurul şi să mai lăsăm la Bank of England numai 5%. Aşa e legea. Dacă nu se modifică legea.

Am înţeles că România are aur în străinătate în trei locuri: La Bank of England, în Londra, la Frankfurt şi la Basel. Este adevărat?

Nu, numai la Banca Angliei.

Nu mai e şi la Frankfurt, şi în Basel?

Nu. Doar la Banca Angliei, 61 de tone. A avut aur la Federal Reserve, la Banca Angliei, la Basel, dar aceasta s-a întâmplat mai ales în timpul războiului şi după, în vremea lui Ceauşescu.

Cum funcţionează acest mecanism de credibilitate la care vă referiţi?

O ţară trebuie să fie solvabilă. Ea face împrumuturi, tot felul de operaţiuni internaţionale şi în toate acestea se mizează pe capitalul de încredere. Or, când ai la Banca Angliei 61 de tone de aur, pentru că aurul din Banca Naţională a României nu-l certifică nimeni şi nu-l consideră nimeni capital de încredere, aurul de la Bank of England este certificat, reprezintă capital de încredere şi circulă în documentele internaţionale.

Care va fi acum efectul faptului că aurul va fi adus şi depozitat la BNR?

Aurul acesta va trebui cântărit lingou cu lingou, monedă cu monedă. Va fi un audit internaţional.

Cât durează acest proces?

Nu pot să vă spun. În primul rând, nu cred că se va pune problema aducerii aurului dintr-o dată. Aceasta va fi o decizie ce va aparţine Consiliului de Administraţie al BNR. Legea modificată spune clar. Legea nemodificată dădea dreptul Băncii Naţionale de a face operaţiuni cu aur în străinătate, de a-l depozita. Potrivit Legii, putea să-l şi vândă.

Ce se va întâmpla cu credibilitatea României când aurul acesta va fi repatriat, până când va fi certificat?

Banca Naţională mizează pe o rezervă internaţională în care aurul reprezintă numai 10%.

Restul în ce este?

În valute. Euro, dolari, franci elveţieni. Peste 30 de miliarde de euro.

Conform calculelor noastre, această rezervă de aur de 61 de tone, de la Bank of England, valorează puţin peste 3 miliarde de euro. Deci, credibilitatea României nu va fi puternic afectată.

Va fi afectată într-un mod nepermis. Dacă ai un activ, un patrimoniu care poate să contribuie la creşterea credibilităţii şi îi suspenzi rolul, sigur că nu e bine, dar nu e o dramă, pentru că rămâne cealaltă parte – 90% din rezerva internaţională.

Cum s-a adunat această rezervă? Cum procedează BNR când constituie aceste rezerve?

Se fac nişte tranzacţii de achiziţionare în străinătate, în ţară. Noi avem în total 103,7 t de aur. În 100 de ţări care contează în acest club al deţinătorilor de aur monetar, începând de la 1,4 t şi până la câteva mii de tone de aur deţinut, locul României este 35. O poziţie mai mult decât onorabilă.

Opt ţări au fiecare peste 1.000 de tone de aur monetar în rezerve. Apoi, sunt 14 ţări care au între 200 şi 700 de tone. Urmează alte 14 ţări, în clasa a treia, cu rezerve între 100 şi 200 de tone, unde e şi România. În a patra clasă, sunt 74 de ţări, cu rezerve între 1,5 şi 90 de tone. Raportat la nevoi, avem exact cât ne trebuie pentru ca aurul să constituie un important activ de încredere.

România intrase în 1990 cu 67 t de aur. BNR a început imediat să achiziţioneze aur, pentru a-şi constitui o rezervă reprezentativă. În momentul în care a ajuns la cât consideră ca fiind important, a sistat cumpărările de aur. A cumpărat aur şi de la populaţie. A cumpărat aur de unde a putut să cumpere mai ieftin. Populaţia a vândut mult aur Băncii Naţionale.

S-a spus că ar fi neconcordanţe între scripte şi realitatea de la Banca Angliei. Că România ar fi trebuit să încaseze pentru aurul păstrat la Banca Angliei 800 de milioane de euro, pe care nu le-a încasat din motive oculte.

Legea spune că BNR e obligată să obţină din rezerva de aur un unic profit: credibilitatea ţării. Legea nu vorbeşte despre alt profit. Cu aceste 800 de milioane de euro, în primul rând că este un calcul aiuristic. Se dă exemplul cu Banca Poloniei şi Banca Bulgariei, care primesc dobânzi.

Şi nu primesc?

Ba da, dar nu de la Banca Angliei, cum spun aceste voci. Banca Angliei nu dă dobândă pentru nimeni. Dar, cum fac Polonia şi Bulgaria, aurul păstrat la Banca Angliei poate fi prins în contracte private cu anumite bănci care fac speculaţii cu aur. Acesta rămâne la Banca Angliei, care îşi ridică mâna, nu-l mai are în custodie, chiar dacă îl păstrează acolo.

Câştigurile sunt pe site-urile Băncii Poloniei şi Băncii Bulgariei. Nu 800 de milioane de euro, ci câteva milioane de euro. Banca Poloniei are mai mult aur ca BNR, 90 de tone.

Câştigurile cât sunt?

Şapte milioane una şi vreo cinci – şase milioane alta. BNR îşi permite, în vremurile acestea tulburi, cu riscuri foarte mari în lumea internaţională, să speculeze rezerva de aur a ţării pentru câteva milioane de euro, când legea nu-i cere aşa ceva?

Îşi permite România, în asemenea vremuri atât de tulburi, să repatrieze aurul, în condiţiile în care noi, la nord-est, avem un urs geopolitic în curs de umflare?

După ce decide Curtea Constituţională, legea se aplică, nu se discută. Dar pot să discut altceva: mergând în continuare, cu cele 800 de milioane de euro scoase din pălărie, se mai aruncă un neadevăr în spaţiul public: că aceste 800 de milioane, pe care România ar fi putut să le scoată, dacă ar fi activat aurul de la Londra, ar fi venit în vistieria ţării. Aceasta este o minciună sfruntată. Legea interzice BNR să finanţeze bugetul ţării şi orice investiţie publică.

Banii care ar fi venit, dacă Banca Naţională ar fi făcut, aşa cum se zice, speculaţii cu aurul, veneau la BNR, erau ai Băncii Naţionale şi nu ajungea nici un euro la bugetul statului. Îi plâng de milă BNR că a pierdut 800 de milioane de euro, ei plâng că ăştia ar fi trebuit să fie banii ţării. Să faci ceva pentru copii, pentru şcolari, universităţi, spitale. Nu. Este interzis de lege.

Când a izbucnit criza din Grecia, s-a pus problema solvabilităţii datoriei suverane a Greciei. Este adevărat că prima dată, pentru ca creditorii Greciei să lucreze cu Troica Europeană la realizarea unui plan de rambursare a datoriei, a fost executată rezerva de aur a Greciei, din străinătate?

Nu cred.

Noi avem Programul MTN, la care limita de împrumut a ajuns acum la 31 de miliarde de euro. Dacă, pe serviciul datoriei publice, în noiembrie nu putem plăti, toată această datorie devine scadentă. România nu poate plăti deodată 31 de miliarde de euro.

Datoria ţării acum a depăşit 100 de miliarde de euro. Aceasta nu este numai a statului. Este numită „datoria ţării”, pentru că companiile care activează în ţară, băncile care activează în ţară, alte entităţi care s-au împrumutat afară nu au datoriile garantate de ţară. Ţara garantează numai datoria publică. Şi mai este o mică datorie public-garantată, în sensul că sunt datorii ale unor companii de stat garantate public.

Recent, Regimul Maduro din Venezuela a cerut tot Bank of England (evident, Venezuela nu e România) repatrierea aurului aflat la Londra. Board of Directors de la Banca Angliei s-a întrunit şi a spus nu. Există posibilitatea să spună nu şi în cazul României?

Uitaţi-vă ce se întâmplă acolo. Acolo este o dispută politică. Este un preşedinte nerecunoscut. E un caz unic în lume şi nu poate fi comparat cu România. În nici un fel. Noi am avut aur la Fed, Banca Angliei şi în Elveţia, în timpul războiului. Eram duşmani, eram în război cu Marea Britanie şi SUA, avioanele lor bombardau Valea Prahovei, Ploieştiul şi Bucureştiul, dar de aurul de acolo nu s-a atins nimeni. Nici măcar de un gram.

Da, dar există o diferenţă între comportamentul SUA sau UK, în asemenea situaţii beligerante, şi cel al vecinului de la nord-est, care nici acum nu ne-a returnat Tezaurul.

E altceva. Nu discutăm asta acum, nu are sens să introducem în discuţie lucruri care nu au legătură cu rezerva de aur de la BNR.

 

 

Comentarii

loading...