Ca de fiecare dată, inspectorii ANAF se vor duce şi vor bifa existenţa sau inexistenţa acestor case de marcat. Cine nu le are plăteşte. Dar lucrurile sunt, ca de obicei, mai complicate. Adrian Benţa, consultant fiscal, nu crede că sunt atât de multe case de marcat în piaţă. „Voi da un exemplu concret. La un operator economic mic, se strică o casă de 1.000-1.500 de lei. Reparaţia costă 700-800 de lei. Mai bine îşi cumpără alta nouă şi o ţine în depozit pe cea stricată“, a declarat Benţa pentru „România liberă“.
În evidenţa autorităţilor fiscale, desigur, figurează două case de marcat, dar în realitate e necesară una. „Cred că s-au întâmplat zeci sau chiar sute de mii de astfel de situaţii. Apoi, ca să schimbi casele de marcat în toată România… Sunt de acord cu aceasta, chiar dacă pune un preţ pe operatorii economici. Totuşi, la unii operatori, cei care au sute de case de marcat, este un efort financiar mare“, explică Adrian Benţa.
Exemplu concret: Petrom Marketing are 405 benzinării Petrom în toată ţara. Achiziţionarea a 405 case de marcat cu jurnal electronic, fie şi dacă una costă 1.000 de lei, înseamnă o investiţie de 405.000 de lei, adică 86.000 de euro.
Ce se întâmplă cu datele?
De pe 20 august 2018, operatorii economici au schimbat casele de marcat şi au început să trimită pachete de date. Ce face Fiscul cu acestea? – se întreabă consultantul fiscal, apoi detaliază. Mediul de business munceşte, trimite pachete de date Fiscului.
Au nervii întinşi, sunt softuri specializate, care costă şi ele, operatorii tot colectează date de un an de zile. La ce folosesc datele adunate? Cum anume sunt acestea folosite de Fisc? La ce? Nu se ştie exact. Ce face Ministerul Finanţelor? Ce face ANAF? Trimit comunicate, spune Benţa. Datele acestea ar trebui să ajute la prevenirea evaziunii fiscale.
Şi cel mai important: când va veni ziua în care aceste date vor fi colectate în timp real, pentru că, în vreme ce operatorii economici s-au conformat, informatizându-se, Fiscul nu s-a informatizat.
