Cele două meciuri pierdute anterior de Simona cu Muguruza au avut, fiecare, un context special. Contextul e important, dar el e mereu uitat când se discută despre rivalități și head-to-head-uri, sau când se trag concluzii pripite cum că Simona ar avea un complex în fața uneia sau alteia dintre jucătoare. E cam aceeași situație cu interpretarea statisticii: uneori, nu contează atât de mult numărul greșelilor neforțate, cât momentul în care au fost făcute ele. Nu contează neapărat un procentaj mai slab la serviciu, ci dacă ai servit excepțional în alea câteva puncte mari, care ți-au câștigat meciul. Și tot așa.
La fel e și în cazul head-to-head-ului. Peste ani, rămân doar cifrele, nimeni nu mai ține minte specificul unui meci anume. Dar e demn de menționat acum, cât sunt încă recente, că înfrângerile Simonei cu Muguruza, apocaliptic prezentate pe unele canale, au venit în momente în care încrederea româncei era în piuneze. La Wuhan, de exemplu, când cele două s-au întâlnit în primul tur, era primul meci al româncei după aceasta lovise un zid la US Open, fiind trimisă acasă de Mirjana Lucic. La Galați, când cele două s-au întâlnit în ziua a doua a meciului de Fed Cup, Halep venea după o eliminare și mai dureroasă într-un alt Slam, deja faimosul meci cu Makarova, cel care a contribuit atât de mult la felul în care s-a conturat sezonul Simonei.
Această introducere nu vrea să-i ia din merite Muguruzei. E limpede că iberica este un match-up dificil pentru Halep: o jucătoare de forță, din categoria big-hitterelor, categorie cu care Simona va avea mereu un război de-a lungul carierei ei, Muguruza adaugă în portofoliul ei și ceva mai multă diversitate decât alte jucătoare de profil similar. Garbine are nu doar forță brută, nu numai serviciu și groundstrokes agresive, ci și un joc competent la fileu, obținut din experiența de la dublu, plus traiectorii variate, un retur foarte agresiv și mai multe opțiuni tehnice în bagajul de lovituri. În plus, Muguruza poate alterna cu succes tactici în funcție de adversar, ceea ce o upgradează de la nivelul unei jucătoare care înțelege să lovească furibund orice minge, în speranța că va intra în teren. Ne amintim, de exemplu, cum a bătut-o pe Serena la Roland Garros, alegând să lovească flat, pe centrul terenului și foarte adânc.
Citește analiza completă în continuarea articolului de pe Treizecizero.ro.
