Noua ministră a Justiției încearcă să fie pe placul tuturor: și a celor care vor mai puțină anticorupție și a celorlalți care vor mai multă. Se teme să fie tranșantă, de frică să nu ajungă inamicul public numărul unu, ca Monica Macovei. Vrea să stea la mijloc, să nu fie nici prea-prea, nici foarte-foarte, crezând că această rezervă ar putea fi soluția pentru face lucrurile să meargă în direcția bună, fără animozități și fără să se expună prea mult.
Raluca Prună vine în fruntea Justiției după o lungă experiență la Bruxelles cu o cultură instituțională diferită de cea autohtonă, mai echilibrată și mai nuanțată pe care ar vrea să o impună și la București. Are, fără doar și poate, o privire de ansamblu asupra peisajului autohton, fără implicațiile personale ale celor din sistem, fără cicatricile războaielor din ultimii 10 ani, în care totul a fost în alb și negru și chiar fără suficiența arțăgoasă și istovitoare, pe care ne-am obișnuit să o acceptăm de la cei care se află în funcții de răspundere.
Atunci când a explicat în interviul acordat României libere că ar fi “neserios” să se lanseze “în speculații cu privire la prelungirea sau nu a unor mandate”, Raluca Prună nu a vrut să spună brutal că mandatul Codruței Kovesi la șefia DNA nu va fi prelungit, ci doar că trebuie să existe proceduri transparente în acest sens. Explicația ei a fost însă destul de dilematică, fiindcă a vorbit despre faptul că “societatea românească este, în acest moment, destul de antagonică” și că “reînvestirea unei persoane care a făcut dovada unei bune administrări, dovada de integritate și profesionalism, ar expune acea persoană criticii unei părți din societate”. Pentru un tehnocrat, care a fost învestit cu un mandat clar de un an de zile, “antagonismul” din societate nu e un motiv de a muta azimutul în altă parte, mai cu seamă că potrivit ultimelor cercetări sociologice, peste 60 la sută dintre români au încredere multă și foarte multă în DNA. Firește că e lăudabilă intenția noii ministre a Justiției de a căuta pe la curțile de apel și parchetele din țară oameni “integri și foarte buni” care să-și depună candidaturile pentru șefia Direcției Naționale Anticorupție și pentru Parchetul General, numai că atunci când ceva funcționează eficient, lucrurile n-ar trebui puse deloc sub semnul întrebării.
După multe insistențe, Raluca Prună, a declarat până la urmă pentru Hotnews că ia în calcul “reînvestirea” Codruței Kovesi în fruntea DNA , însă glisarea ei anterioară ridică unele semne de întrebare și sugerează că nu a înțeles care este esența mandatului ei în fruntea ministerului de Justiție. Rămânerea în funcție a șefei DNA și nominalizarea unui procuror general integru și efcient la Parchetul General trebuie să fie obiectivele majore ale Ralucăi Prună. Nu e bine să fie deranjată de faptul că “agenda anticorupție a monopolizat agenda Justiției”, fiindcă România nu s-a curățat încă de politicienii care vor să profite de funcțiile publice pentru a se îmbogăți, fiindcă nici măcar zona magistraturii nu e destul de salubră și mai ales fiindcă nimic nu este ireversibil.
Raluca Prună nu e obligată să devină sclavul unui singur crez, omul unei singure teme, dar corupția nu e deloc un subiect depășit, care să cadă în desuetitudine atât de devreme, iar Codruța Kovesi mai are nevoie de timp pentru a continua drumurile sinuoase ale dosarelor cu personaje prea grele pentru a fi mutate în pripă pe spezele altcuiva.
