Oamenii de știință din California tocmai au analizat ce s-ar întâmpla dacă statul lor ar fi împânzit cu panouri solare pe 4.000 de mile, deasupra canalelor de apă, inclusiv a marelui apeduct din California. Studiile arată un viitor frumos pentru această inovație.
Studiul cercetătorilor californieni, publicat în revista Nature Sustainability, arată că, dacă ar fi aplicate la nivel de stat, panourile ar economisi 63 de miliarde de litri de apă de la evaporare anual. Tot odată, panourile solare de pe canalele acoperite din California ar furniza 13 gigawatti/an de energie regenerabilă, aproximativ jumătate din consumul de care statul are nevoie pentru a-și îndeplini obiectivele pentru eliminarea folosirii cărbunelui, până în 2030.
Sistemul de transport al apei din California este cel mai mare din lume, deservind 35 de milioane de oameni și 5,7 milioane de acri de terenuri agricole. Șaptezeci și cinci la sută din apa disponibilă se află în treimea de nord a statului, în timp ce cele două treimi inferioare ale statului au nevoie de 80% din cererea urbană și agricolă a statului. Transferul apei necesită pompe pentru a o aduce în zonele înalte unde este nevoie pentru consum sau agricultură. Paradoxal, sistemul de pompare al apei este cel mai mare consumator de energie electrică al statului.
Canalele cu panouri solare nu ar produce numai energie regenerabilă pentru utilizare în întregul stat, ci ar face ca alimentarea cu apă să meargă mult mai bine.„Prin acoperirea canalelor cu panouri solare, putem reduce evaporarea și s-ar evita distrugerea terenurilor naturale și agricole, oferind și energie regenerabilă.”, spune inginerul de mediu Brandi McKuin de la Universitatea din California, autorul principal al lucrării.
Guvernul României ar putea folosi invenția pentru a da viață canalului Siret-Bărăgan
Paradoxal, performanța panourilor solare scade pe măsură ce temperaturile cresc. Într-o celulă solară, fotonii din soare scot electronii din atomi, producând un curent electric. Când un panou se încălzește prea mult, acest lucru pune electronii într-o stare de excitație, astfel încât aceștia nu mai creează la fel de multă energie ca atunci când sunt dislocați de fotoni. Punerea panourilor peste canale le-ar răci de către cursul apei, mărindu-le eficiența. „Și în plus”, adaugă McKuin, „umbra panourilor atenuează creșterea buruienilor acvatice, care este o problemă majoră de întreținere a canalelor”.
Nici ingineria nu este atât de complicată. Se poate realiza dintr-un schelet de oțel peste un canal și apoi se poate acoperi cu panouri. India a experimentat astfel de canale solare și a estimat că o porțiune lungă de 25 de mile are un cost de 14 milioane de dolari.
Proiectul nu este un document oficial pentru acoperirea imediată a tuturor canalelor cu panouri solare. „Lucrarea noastră nu este un proiect de inginerie detaliat sau un proiect conceptual – este un studiu de fezabilitate, o dovadă a conceptului, pentru a-l duce în următoarea fază a investiției, cea de proiect demonstrativ”, spune inginerul Roger Bales de la Universitatea din California, Merced. „Dar cred că cantitatea de energie electrică ar putea fi semnificativă, atât la nivel național, cât și local.”
Bales și McKuin au calculat toate acestea folosind o varietate de modele. Ratele de evaporare a apei provin din modele hidrologice găsite. Ei au utilizat și modelele climatice, pentru a prezice modul în care statul californian se va încălzi în următorii ani. Studiul a devenit atât de amănunțit încât au calculat și modul în care efectul de răcire al apei canalului ar îmbunătăți eficiența panourilor electrice.
Deși studiul a fost făcut în California, acest proiect „ar putea fi ușor aplicat și în alte locații, în regiunile lumii care au canale de apă deschise.”, spune McKuin.
Cum ar fi ca această inovație să fie folosită pentru a relansa proiectul canalului Siret-Bărăgan? Lucrarea a început în 1986, dar este paralizată de aproape 15 de ani. Ministrul Agriculturii mizează acum pe fondurile din PNRR pentru a resuscita proiectul, însă premierul Florin Cîțu nu ar fi de acord ca printre aceste proiecte să fie inclus și acest canal, pentru că nu ar putea fi finalizat până în 2026, ceea ce ar duce la pierderea finanțării.
O soluție ar fi includerea în PNRR doar a celor 50 de km, până la limita sudică a județului Vrancea, care se află într-un stadiu mai avansat. Canalul lung de 198 de kilometri trebuia să fie gata în 1995 și să asigure irigații pentru 700.000 de hectare. Acum, lucrările începute pe 50 de kilometri și finalizate doar pe 5,7 kilometri dau apă la doar 98 de hectare.
