Judecătorul Adrian Neacşu, reprezentant al tribunalelor în Consiliul Superior al Magistraturii, afirmă că, prin poziţiile şi acţiunile conducerii anterioare, forul magistraţilor s-a poziţionat, din vară, de partea unor interese pur politice şi a jucat alături de diferiţi actori de pe scena politică, informează Mediafax.
Judecătorul Adrian Neacşu subliniază, într-un interviu acordat agenţiei Mediafax, că prin alegerea ca preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii a procuroarei Oana Schmidt Hăineală atât membri ai Consiliului, cât şi cei aproape 5.000 de judecători din ţară ştiu că CSM „a alunecat definitiv pe o pantă de acţiune partizană” şi, din păcate, ceilalţi procurori din for sunt incapabili să se opună acestei tendinţe.
Mai mult, Neacşu declară că un CSM care va sta tot timpul cu băţul prin gardul unor politicieni şi al unor partide, provocând şi iritând, este un CSM periculos pentru chiar siguranţa sistemului judiciar şi unul departe de misiunea sa.
Judecătorul Adrian Neacşu, preşedintele Tribunalului Vrancea cu activitate permanentă în CSM, mai vorbeşte, în interviu, despre punerea sa sub acuzare de către Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), despre criza din CSM, care, în opinia sa, este unică în Europa, dar şi despre conflictul din Consiliu ce trebuia rezolvat în interiorul sistemului judiciar şi fără punerea în mişcare a structurilor şi instituţiilor statului împotriva celor care deranjează.
Reporter: Domnule judecător, sunteţi în centrul unei investigaţii a DNA referitoare la încasarea unor drepturi financiare. Investigaţia a pornit în urma unei sesizări din partea cuiva din CSM sau altcineva a facut vreo plângere ? Cum vedeţi această afacere judiciară ?
Adrian Neacşu: Mai mult decât reţinerea de ordin deontologic pe care o am în a discuta public probleme dintr-un dosar aflat în anchetă, consider că am obligaţia faţă de judecătorii pe care îi reprezint în CSM de a transmite deschis ce se întâmplă şi de ce s-a ajuns aici. Între mine şi judecătorii pe care îi reprezint există un mandat bazat în primul rând pe încredere în profesionalismul şi onoarea mea. Modul în care cei care au acces la dosarul meu au înţeles să dea drumul la informaţii false în presă – cum ar fi cele referitoare la presupusa falsificare a unor deconturi – îmi dovedeşte că nu există bună credinţă şi că legitimitatea mea în CSM este o miză distinctă. La fel cum miza reală este votul meu din CSM şi influenţa pe care o am în cadrul Secţiei pentru judecători.
Dosarul meu la DNA a apărut pe fondul conflictului din interiorul Consiliului, foarte probabil pentru a înclina balanţa în favoarea celor care acum deţin conducerea. Nu ţin neapărat să fac acuzaţii directe, însă îmi este evident că acest dosar nu ar fi existat dacă aş fi votat altfel în CSM sau nu aş fi avut poziţiile publice pe care le cunoaşteţi. Problemele juridice din dosar le voi lămuri în fata judecătorilor, însă cineva, mai devreme sau mai târziu, va trebui să dea socoteală pentru şirul nesfârşit de concidenţe de-a dreptul miraculoase care se întâmplă de la începutul anului, de când a izbucnit scandalul alegerii unui anume procuror în fruntea CSM.
În mod oficial, aşa cum mi s-a comunicat, la originea dosarului stau serviciile de informaţii. În CSM, în special printre colegii mei din Secţia pentru judecători, circulau, de altfel, informaţii încă din toamna trecută că sunt monitorizat îndeaproape. În procesul-verbal de începere a urmăririi penale împotriva mea se consemnează că în urma unei monitorizări din cursul anului 2012 de către serviciile specializate au rezultat „absenţe nejustitificate” ale mele de la CSM. Eu pun ghilimele, deşi serviciile sau procurorii nu le pun. Obiectul acuzaţiei constă în faptul că am forţat ordonatorul principal de credite, adică din ce înţeleg eu pe doamna judecător Alina Ghica (preşedinta CSM în 2012-n.r.), de a-mi plăti drepturi băneşti pentru zile lipsă, inducând-o în eroare cu privire la prezenţa mea. Dosarul este deschis în ianuarie 2013, chiar în toiul scandalului din CSM legat de alegerea unui anume preşedinte procuror şi de revocările a doi colegi. Culmea coincidenţei, data celor două procese-verbale ale serviciilor specializate care stau la baza începerii urmăririi penale este aceeaşi cu data desfăşurării a două şedinţe de Plen CSM în care am pus în discuţie revocarea doamnei procuror Oana Schmidt Hăineală din funcţia de preşedinte. Două şedinţe de Plen care nu s-au ţinut, pe un fond de conflict deschis între Secţia pentru judecători şi conducerea CSM, pe care noi, eu cel puţin, o considerăm nelegitimă.
Rep.: CSM pare împărţit în cel puţin două tabere. Întotdeauna au fost păreri diferite între membri ai Consiliului, însă care este obiectul cauzei ce duce la acest nonconsens categoric între părţi astăzi ?
A.N.: Cred din ce în ce mai mai mult că este o ruptură de esenţă care va afecta puternic structura viitoare a Consiliului şi poate chiar a sistemului judiciar. Pare că suntem într-un moment în care se vor despărţi apele în interiorul justiţiei între instanţe şi parchete şi mai mult ca sigur că ceea ce se întâmplă acum va influenţa modul în care va arăta structura Consiliului în viitoarea Constituţie. Dincolo de neînţelegerile între persoane, de faptul, de exemplu, că judecătorii resping comportamentul abuziv şi coleric al doamnei procuror Hăineală, este vorba în mod esenţial despre faptul că avem opţiuni diferite în ceea ce priveşte amestecul politicului în activitatea CSM. Acuzam derapaje de natură politică în activitatea conducerii CSM de anul trecut. Avem aproape certitudinea că anul acesta lucrurile vor sta şi mai rău şi vor fi şi mai evidente. CSM-ul, prin poziţiile şi acţiunile conducerii anterioare, s-a poziţionat, începând din vară, de partea unor interese pur politice şi a jucat alături de diferiţi actori de pe scena politică. Nu o spunem numai noi, judecătorii din CSM, deşi ar fi fost de ajuns. Nu, este acuzaţia unanimă a tot ceea ce înseamnă forma de exprimare a părerii judecătorilor din ţara asta, inclusiv a asociaţiilor profesionale din justiţie ori a adunărilor generale ale judecătorilor. Prin alegerea ca preşedinte a doamnei procuror Haineală, atât noi în CSM, cât şi cei aproape 5.000 de judecători din ţară ştim că CSM-ul a alunecat definitiv pe o pantă de acţiune partizană. Din păcate, colegii procurori din CSM sunt incapabili să se opună acestei tendinţe, iar majoritatea netransparentă din jurul noii conduceri garantează aparenţa de legitimare a unor acţiuni incompatibile cu rolul în stat al CSM. Am văzut că procurorii din ţară formează unanimităţi de invidiat în spatele reprezentanţilor şi şefilor lor, contestându-şi propriile asociaţii profesionale. Nu ştiu care este sensibilitatea procurorilor la aceste aspecte, dar judecătorii nu vor accepta niciodată ca organul care trebuie să le garanteze independenţa să se compromită în jocuri politice. Măcar pentru că atunci sunt ei înşişi expuşi şi vulnerabili. Aceasta este şi explicaţia pentru furia cu care cei doi colegi judecători (Aina Ghica şi Cristi Danileţ-n.r.) asociaţi cu acţiuni incompatibile cu imparţialitatea judecătorului au fost sancţionati şi revocaţi din CSM, într-o acţiune unică în Europa, de altfel.
Judecătorii din CSM, dar şi judecătorii din ţară nu cred că un CSM condus de doamna procuror Hăineală va fi unul imparţial, echilibrat, obiectiv şi profesionist. Un CSM care va sta tot timpul cu băţul prin gardul unor politicieni şi al unor partide, provocând şi iritând, este un CSM periculos pentru chiar siguranţa sistemului judiciar şi oricum unul departe de misiunea lui.
Noi nu spunem nicidecum că CSM ar trebui să rămână inert în caz de atacuri ale politicienilor la adresa independenţei justiţiei. Dimpotrivă, reacţia trebuie să fie fermă şi promptă, însă poziţiile trebuie să fie în toate cazurile şi să fie imparţiale şi echidistante.
Rep.: Cum vedeţi ieşirea din cea mai gravă criză a CSM având în vedere situaţia conflictuală în care sunteţi dumneavostră şi alţi membri ai Consiliului referitoare la amânarea, de către majoritatea membrilor Consiliului, a tranşării chestiunii privind revocarea celor doi membri ai forului, votată de adunările generale ale judecătorilor ?
A.N.: Cea mai elegantă modalitate de ieşire din impas ar fi desigur o demisie de onoare. Ca reprezentant al judecătorilor în CSM e de bun simţ că trebuie să pleci atunci când judecătorii înşişi îţi retrag sprijinul şi te roagă să-i laşi. Cei doi colegi judecători au fost sancţionaţi chiar de adunările generale care i-au trimis în CSM tocmai pentru comportamentul lor de anul trecut. Acesta este cel mai mare scandal care a zguduit veodată justiţia. Judecătorii iartă multe, mai puţin partizanatul politic, fie el şi doar aparent. Nemulţumirea judecătorilor este generală, este fără precedent atât în România, cât şi în Europa şi este exprimată cât se poate de limpede şi în modalităţile prevăzute de lege pentru formalizarea deciziei. Hotărârea judecătorilor trebuie respectată cât mai rapid, iar CSM-ul este obligat să grăbească procedurile de dispunere a revocării. Săptămâna viitoare, luni, ar trebui să existe un vot definitiv. Dacă erau probleme vizând legalitatea procedurilor, ele trebuiau lămurite rapid în termenul de 15 zile prevăzut expres de lege. Actuala majoritate din CSM, dacă este solicitată expres, poate, desigur, bloca procedura de revocare. Votul secret poate ascunde orice abuz, chiar şi pe cel împotriva legii. Atrag atenţia colegilor mei, în special colegilor procurori şi reprezentanţilor societăţii civile, că acest lucru ar duce la o escaladare cu efecte incalculabile a conflictului şi nicidecum nu l-ar stinge. E ca şi cum ai pune benzină pe foc. Nimeni nu are dreptul să desfidă 1.600 de judecători şi peste 100 de instanţe, alături de care stau şi asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi Secţia pentru judecători a CSM. Responsabilitatea pentru un conflict fratricid care nu poate decât dăuna stabilităţii sistemului judiciar nu poate aparţine decât celor care vor provoca o decizie atât de scandaloasă.
Rep.: Pe de altă parte, de ce nu v-aţi dat demisia din CSM la momentul în care s-a anunţat oficial începerea urmăririi penale împotriva dumneavostră ? Care este raţiunea pentru care rămâneţi în funcţie ? Nu faceţi Consiliului mai mult rău rămânând ?
A.N.: Primul lucru pe care l-am făcut atunci când s-a năvălit peste mine cu dosarul penal a fost să solicit stadiul şi rezultatul parţial al acţiunilor de revocare a mea ca membru CSM reprezentant al tribunalelor. În acest moment, prin felul în care judecătorii de tribunal din ţară au înţeles să participle la această procedură, mandatul meu a fost practic reconfirmat. Încă îi reprezint în mod real pe aceştia, iar colegii mei se regăsesc reprezentaţi în acţiunile mele în CSM, inclusiv în ceea ce priveşte scandalurile repetate de la începutul anului până acum.
Răspunzând direct la intrebarea dumneavoastră, nu am plecat tocmai pentru că exact asta se doreşte. Votul meu în CSM este important şi poate face diferenţa. Atât timp căt voi fi lăsat să o fac, voi lupta din interiorul CSM pentru independenţa judecătorilor şi împotriva subminării din interior a organismului care trebuie să garanteze faţă de toţi această independenţă. Conflictul din CSM trebuia rezolvat în interiorul sistemului judiciar şi fără punerea în mişcare a structurilor şi instituţiilor statului împotriva celor care deranjează. Atâta vreme cât însă s-au pornit împotriva mea, e ca şi cum mi-aş pune piedică singur dacă le-aş face sarcina uşoară şi m-aş da de-o parte.
Dacă voi fi împiedicat prin punerea (de către DNA-n.r.) în mişcare a acţiunii penale în zilele următoare să-mi exprim votul în CSM, spun de pe acum că decizia CSM nu poate fi decât una singură, conformă cu legea şi voinţa clar exprimată de adunările generale.
Rep.: În 2011 aţi fost o prezenţă activă în CSM, rămânând mult peste program şi lucrând cu colegii dumneavoastră. Ce s-a întâmplat de aţi schimbat ritmul anul următor ?
A.N.: Credeam că numai serviciile specializate ale statului, pe lângă alte acţiuni importante vizând securitatea naţională, au observat asta. Glumesc. Conflictul meu cu conducerea aleasă în ianuarie 2012 a izbucnit foarte curând după acel moment. Am acuzat conducerea CSM de obstrucţionare a informaţiilor, de subordonare personală a direcţiilor de specialitate şi a personalului tehnic, de blocare a oricărei transparenţe publice, de organizare internă a comisiilor de lucru ale CSM, astfel încât să fie uşor controlate. În 2011 m-am implicat activ în activităţile interne din CSM, conducând una din comisiile importante de lucru, ceea ce mi-a adus acel plus de vizibilitate pe care l-aţi remarcat. În 2012 m-am retras în semn de protest din toate aceste comisii, rămânând, de exemplu, numai în grupul de lucru vizând transformarea Jurindex în RoLII. M-am concentrat, de asemenea, pe alternativa la blocarea totală a transparenţei instituţionale a CSM, administrând platforma www.membricsm.ro, care pe tot parcursul anului 2012 a făcut publice informaţii şi documente vizând şedinţele CSM. Una peste alta, nu atât ritmul l-am schimbat, cât mai ales formele de exprimare a lui. Pentru că nici mandatul de presedinte al domnului Dumbravă nu s-a asemănat deloc cu mandatul doamnei Ghica. Proiectele şi ideile pentru care am luptat în 2011 au fost, din păcate, abandonate şi îngropate de conducerea din 2012 a Consiliului.
Rep.: Când aţi candidat pentru CSM aţi avut un proiect comun cu judecătorii Horaţius Dumbravă şi Cristi Danileţ. Ce s-a petrecut de pare că a dispărut din acest trio Cristi Danileţ, pentru care astăzi adunările generale ale judecătorilor de Judecătorii au votat revocarea din Consiliu ?
A.N.: Sunt lucruri pe care încă nu le înţelegem pe deplin nici eu, nici Horaţius Dumbravă. Cristi Danileţ s-a identificat multă vreme până la a se confunda cu totul cu voinţa exprimată de judecătorii de Judecătorii. E greu de crezut că a putut prin acţiunile lui să dărâme în câteva minute o relaţie de încredere cu instanţele şi judecătorii la care muncise poate 10 ani, însă aşa s-a întâmplat. Sper doar că toate aceste acţiuni să fie rezultatul exclusiv al voinţei sale. Mai departe, fiecare nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât ne fac propriile noastre fapte.
