Septembrie debutează, din punct de vedere astronomic, cu un eveniment rar, o eclipsă inelară de Soare, care se produce în prima zi a lunii și nu va putea fi observată din România. Eclipsa inelară de Soare va fi vizibilă din cea mai mare parte a Africii, din Madagascar, din vestul Australiei, din Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Antarctica.
Evenimentul astronomic începe la 06 h 13 m UTC (09 h 13 m, ora Bucureștiului) și va traversa, începând de la mijlocul Oceanului Atlantic, întregul continent african ecuatorial, cât și nordul Madagascarului, apoi cea mai mare parte a insulei la Réunion (de sud și centrală), unde va fi atinsă de zona de nord a benzii inelare, potrivit www.timeanddate.com, preluat de Agerpres.
Maximul eclipsei inelare se produce la 09 h 01 UTC și va dura timp de 3 minute și 6 secunde. Eclipsa se încheie în Oceanul Indian, la ora 12:01 UTC.
La fel ca în cazul producerii unei eclipse totale de Soare, eclipsele inelare de Soare pot fi observate ca eclipse parțiale din locații din interiorul penumbrei sale. Astfel, și eclipsa din 1 septembrie 2016, poate fi văzută ca o eclipsă parțială de Soare în sudul Asiei, în vestul Australiei, în mare parte din Africa, Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Antarctica.
O eclipsă de Soare se produce întotdeauna la Lună Nouă (LN), deci când Soarele este conjunct cu Luna. O eclipsă inelară de Soare se produce atunci când lungimea axei conului de umbră al Lunii este mai mică decât distanța Pământ-Lună, vârful conului de umbră fiind situat între două corpuri. Pentru punctele terestre aflate în domeniul delimitat de prelungirea conului de umbră, va avea loc o eclipsă inelară de Soare, din aceste puncte fiind vizibil un inel periferic al Soarelui sub forma unui „inel de foc”. Soarele și Luna sunt aliniate perfect cu Pământul, diametrul aparent al Lunii este mai mic decât al Soarelui; Luna fiind destul de departe de Pământ în această zi, nu va putea obtura întreaga lumină a Soarelui trimisă spre pământ. Din Soare se va vedea doar marginea în formă de „inel de foc” ce înconjoară Luna întunecată.
Prima eclipsă a anului 2016 a fost, tot una de Soare, produsă la 8/9 martie și vizibilă de pe Terra ca o eclipsă totală, dar și parțială. Ultima eclipsă de Soare vizibilă din România a fost cea din 20 martie 2015 ca eclipsă parțială. Următoarea eclipsă de Soare vizibilă din România va fi cea din 21 iunie 2020 tot ca eclipsă parțială. Abia, în anul 2093, pe 23 iulie vom putea observa din țara noastră o eclipsă inelară de Soare, ultima de acest tip, vizibilă pe teritoriul țării, s-a produs la 6 martie 1867, potrivit www.astro-urseanu.ro, un astfel de fenomen astronomic producându-se destul de rar.
Eclipsele de Soare pot fi de trei tipuri: parțiale, inelare și totale. O eclipsă totală se produce la fiecare 40 de ani, vizibilă din aceeași regiune de pe pământ. Cele parțiale sunt mai dese și se produc atunci când Luna trece peste discul Soarelui, neacoperidu-l complet. Acest fenomen natural este cunoscut de mii de ani. Există consemnări ale eclipselor cu cel puțin 4.000 de ani înaintea lui Hristos. Primele observații serioase au fost făcute în urmă cu două milenii și jumătate de babilonieni, apoi astronomul grec Ptolemeu a elaborat, către anul 150 al erei noastre, veritabile calcule.
În vechile culturi, când avea loc o eclipsă, oamenii spuneau că Soarele sau Luna au fost înghițite de balaur sau de dragon. Dispariția Soarelui în plină zi era identificată cu cele mai teribile evenimente, ca de exemplu moartea unui mare conducător, declanșarea sau întreruperea unui război.
În Grecia antică, cei ce îndrăzneau să spună că eclipsa se produce prin interpunerea Lunii sau a Pământului erau arși de vii. Se credea că eclipsa se datora puterii unor formule magice. Aztecii posteau de frică în timpul eclipsei, femeile se flagelau, iar fetele își luau sânge din braț. În India, se spunea că, la eclipsă, un demon își întinde ghearele negre peste aștri, vrând să-i smulgă. Chinezii credeau, pe vremuri, că eclipsele sunt pricinuite de un geniu al răului, care acoperă Soarele cu mâna dreaptă și Luna cu mâna stângă. Și francezii credeau că eclipsele sunt semne prevestitoare de rău. Marea eclipsă din 1033 a fost socotită ca o premoniție a morții regelui Robert, iar o alta, din 1074, ca o prezicere a conspirației lorzilor Catesby și Percy din Anglia. În antichitate, armatele refuzau să lupte din cauza unei eclipse.
