21.5 C
București
luni, 20 mai 2024
AcasăSpecialCetatea „stelară" de un milion de guldeni

Cetatea „stelară” de un milion de guldeni

Pentru construirea cetăţii Alba Iulia au muncit 20.000 de iobagi români.

 

România liberă – Ediţia de Transilvania – Banat lansează un serial săptămânal dedicat celor mai frumoase cetăţi din această regiune. Şi asta pentru că, în fiecare judeţ, se află vechi fortificaţii cu o valoare inestimabilă, care pot deveni adevărate perle turistice. Pentru a trece prin toate unităţile geografice ale acestui teritoriu, am ales judeţele în ordine alfabetică, iar cetăţile din fiecare judeţ au fost alese în ordinea relevanţei şi importanţei lor istorice şi artistice. Şi asta pentru că unele dintre aceste cetăţi sunt adevărate opere de artă.

Cetate în formă de stea

Istoria cetăţii Alba Iulia începe în epoca romană. Inginerii aduşi în Dacia de împăratul Traian au luat decizia să construiască, în puncte-cheie, fortificaţii cu rol strategic. În acea perioadă, cea mai importantă fortificaţie a fost ridicată în locul numit Apulum, unde, probabil, se afla capitala tribului dac al apulilor. Această fortificaţie a fost ridicată pe un deal care domină întreaga luncă a Mureşului. Ea a adăpostit una dintre unităţile militare de elită ale Imperiului, Legio XIII Gemina, care a rămas în Apulum până la retragerea aureliană. În preajma fortificaţiei s-au născut, treptat, două oraşe romane. În epoca năvălirilor barbare, fortificaţia a fost abandonată cea mai mare parte a timpului, pentru că localnicii nu dispuneau de o organizare militară care să le permită utilizarea unei fortăreţe de asemenea dimensiuni precum cele ale castrului roman, de formă dreptunghiulară.

În Evul Mediu timpuriu, oraşul a devenit reşedinţa unui cnezat, care a intrat sub dominaţia maghiară. Tocmai pentru că această aşezare, Bălgrad, avea statutul de capitală, aici au fost constituite două episcopii, una de rit bizantin, apoi una de rit latin. În Evul Mediu, locul castrului roman a fost luat de o fortificaţie medievală, construită în mare parte cu materiale de construcţie recuperate din clădirile din epoca romană. În această fortăreaţă medievală a avut reşedinţa şi principele Mihai Viteazu, dar şi o lungă serie de principi de origine maghiară ai Transilvaniei. În incinta cetăţii se află o biserică romano-catolică, mai veche de un mileniu, unde se află mormântul ultimului conducător de Cruciadă, românul Iancu de Hunedoara, tatăl marelui rege al Ungariei şi Boemiei, Matia Corvinul.

Planurile lui Eugeniu de Savoia

În anul 1688, austriecii au eliberat Transilvania de sub jugul dominaţiei otomane, iar cel mai mare general al Imperiului Habsburgic, principele mareşal Eugeniu de Savoia, a decis să creeze noi fortăreţe în teritoriile recent eliberate de dominaţia musulmană, Ungaria, care fusese paşalâc, şi Transilvania, principat autonom care ieşise de sub suzeranitatea otomană. Una dintre aceste cetăţi era cea de la Alba Iulia. Eugeniu de Savoia a ordonat construirea unei fortificaţii în formă de stea. Este vorba de o cetate în stil Vauban, creată de un inginer francez, cunoscut în perioada în care principele Eugeniu de Savoia, nepot al cardinalului Jules Mazarin, servea sub ordinele Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Ordinul de a începe proiectarea a fost dat în anul 1711. Italianul Giovanni Visconti Morando, locotenent-colonel în armata imperială, a întocmit proiectul, la care a lucrat până în aprilie 1714, când documentele au fost aprobate personal de Eugeniu de Savoia.

De altfel, italianul a murit de ciumă, în anul 1717, fără să vadă terminate lucrările. El este înmormântat în catedrala romano-catolică. Principele mareşal i-a trimis ordinul de începere a lucrărilor la cetate comandantului trupelor imperiale din Transilvania, generalul Steinville. Cetatea avea o suprafaţă de 140 de hectare. Cărămida pentru cetate a fost confecţionată în Alba Iulia, piatra brută a fost adusă de la Şard, piatra fasonată de Ighiu, nisipul din albia râului Mureş, iar piatra de var de la Meteş. Lucrările au fost coordonate de echipe de meşteri italieni şi vienezi, însă 20.000 de iobagi din Transilvania au muncit, fiecare, câte două săptămâni, la ridicarea fortificaţiei.

Lucrările s-au încheiat în anul 1738, când austriecii au decis să le oprească, deşi planurile lui Eugeniu de Savoia nu fuseseră realizate în întregime. Împăraţii von Habsburg au decis, pur şi simplu, să îşi investească resursele financiare în fortăreţe situate mai aproape de graniţa cu Imperiul Otoman. Până atunci, în cei 24 de ani de lucrări, cetatea Alba Iulia a costat mai mult de un milion de guldeni. Însă fortificaţie era una deosebit de puternică. De exemplu, în anul 1849, ea a rezistat asediului de trei luni desfăşurate de trupele rebelilor maghiari, conduşi de generalul polonez Bem, împotriva trupelor formate din austrieci şi din români ardeleni, care au reuşit să apere cetatea din inima Transilvaniei.    

Cetate turistică

Şi în prezent, cetatea Alba Iulia a rămas bijuteria cea mai de preţ a oraşului ardelenesc. Cu o cetate renovată, care şi-a regăsit strălucirea de altădată, care pune în valoare cele şapte bastioane şi cele şase porţi, oraşul candidează la titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2021.

Cele mai citite

Noua fiță masonică: Sarmale la …roabă!

Așa zișii masoni grupați, în Marea Lojă Națională a României condusă, în scripte, de preotul Cătălin Tohăneanu, dar, în realitate, de plagiatorul Radu...

Strategia Energetică Naţională va fi pusă în dezbatere publică în 2 săptămâni şi adoptată prin HG până la final de iunie

Strategia Energetică Naţională va fi pusă în dezbatere publică în două săptămâni, urmând să fie aprobată prin Hotărâre de Guvern până la finalul lunii...

Opt persoane au murit în accidentul de elicopter din Iran. Alături de președinte se aflau ministrul de externe și doi lideri regionali

Opt persoane se aflau în elicopterul care s-a prăbușit în Iran, toate cele opt persoane fiind declarate decedate. Principalul oficial care a murit este președintele...
Ultima oră
Pe aceeași temă