El este Liviu. Liviu este condamnat penal. Liviu mai are un dosar penal în derulare. Ea este Gabi. Gabi este imaginea kitsch-ului și a parvenirii. Ea este Olguța. Olguța este simbolul țățismului. Și Olguța are un dosar penal pe rol. Ea este Rovana. Rovana este cel mai reprezentativ stop-cadru al nesimțirii.
Trauma protestelor post „Colectiv“ e adâncă: până și PSD a înțeles că electoratul se uită chiorâș la partide. Așa se explică de ce în toate spoturile publicitar-electorale ale social-democraților nu apar politicienii lor care au invadat televizoarele de ani de zile. Nu trebuie să fii un mare specialist în comunicare ca să înțelegi că PSD știe că așa-numiții „vectori de imagine“ ai lor nu mai dau bine pe sticla poporului. Așa se face că filmulețele de campanie ale pesediștilor conțin, în proporție de peste 95%, oameni „simpli“: copii, tineri, adulți și bătrâni anonimi, care, desigur, toți îndrăznesc să creadă în România. Totuși, există și câteva excepții notabile.
Trei. Doar trei. Și toate femei: Gabriela Firea, Lia Olguța Vasilescu și Rovana Plumb. Probabil că scumpii consultanți ai PSD au scos din sondaje, analize și focus-grupuri concluzia că românii nu ar înjura așa vârtos niște femei, chiar dacă membre de partid. Prin urmare, ele au liber la aburit votantul. Ceva argumente în alegerea a cel puțin două dintre cele trei grații ar fi, dacă cercetăm cifrele de la locale: atât Firea, cât și Vasilescu au câștigat primăriile din orașele în care au candidat.
Nu e de colo: Gabi a câștigat Bucureștiul, Olguța – izbândi la Craiova. Dar ce caută în triada amazoanelor pesediste Rovana Plumb? E dificil de crezut că această Ana Pauker trecută pe la hair-stylist are priză la public. Cel mai probabil, la mijloc este vorba despre bifarea, de către consultanții PSD, a unui electorat constituit din foste tovarășe cu funcții mici în birocrația comunistă, ajunse acum la vârsta a treia și care se simt reprezentate de către Plumb.
Tot genialii de imagine tocmiți de Dragnea au inventat și colecția de pițipoance de rețea socială care, chipurile, s-ar fi filmat cu smartphone-urile din dotare, din dragoste de social-democrație românească, și au trimis clip-urile la Firea, care le-a popularizat la televizor într-un spot electoral terifiant de penibil. Și nu întâmplător zic „pițipoance“: fetele exhibă boticuri de rață, ținute extralejere și atitudini de club, totul asezonat, firește, cu maxima îndrăzneală de a crede în România.
Așadar, zicerea conform căreia în spatele unui bărbat de succes s-ar afla o femeie puternică e, în cazul lui Dragnea, cam ca la Radio Erevan: femeile puternice (măcar cât să câștige niște alegeri) fac zid în fața unui bărbat care doar se dorește de succes. Iar dincolo de gardul vopsit în culorile feminismului se ascunde, de fapt, acest cotoi de Teleorman, specializat în vânat mic de tipul Cătălinei Ștefănescu (încă deputat PSD) sau al fostei secretare de la Ministerul Dezvoltării cu care Liviu împărtășește o prea frumoasă poveste fără nici o legătură cu familia tradițională pe care o invocă preacucernic pe sub mustață.
În zilele lui de glorie, totuși, pe când conducea PSD, Năstase ne invita să-i numărăm ouăle. Dragnea, azi, nu ne poate chema decât la recensământul găinușelor lui.