Desemnarea dlui Nicușor Dan drept candidat oficial al PNL la primăria Capitalei are mai multe implicații și explicații decât apar la prima vedere. Prima și cea mai la îndemână stă în scorul mare de care se bucură fostul președinte USR, acum, că alegerile locale în primul tur s-au impus. El pretinde că s-ar ridica la 55-60 la sută, cifră care s-a conturat în momentul în care publicul a fost întrebat dacă Dreapta ar trebui să aibă un candidat comun.
Constrânși de această crudă realitate, liderii PNL au măsurat de mai multe ori și au tăiat o dată. Anume i-au tăiat de pe listă și pe Violeta Alexandru, recenta președintă PNL București, și pe Rareș Bogdan, care – deși europarlamentar de frunte, mult-apreciat peste hotare – mai că s-ar fi sacrificat pentru țărișoară, dacă partidul i-ar fi cerut-o.
Dar iată că partidul nu i-a cerut-o. Pentru că sondajele îl indicau pe locul al doilea – cu 30 la sută, după dna Firea – cu 35 la sută, dl Rareș Bogdan a fost evitat. De către cine? De către dl Orban, în primul rând. Doar nu era să-l lase pe clujean să câștige și să i se suie-n cap la partid!
Publicul trebuie să înțeleagă că orice politician de frunte e angrenat în două genuri separate de luptă: lupta partidului pentru preluarea puterii în stat și lupta sa personală pentru preluarea puterii în propriul partid, ceea ce îi va asigura și preluarea puterii în stat. Lupta pentru preluarea sau menținerea puterii în propriul partid este la fel de feroce ca și lupta dusă cu adversarul politic, dacă nu și mai și, pentru că ea implică și o componentă subversivă, respectiv împlântarea cuțitului pe la spate unui coleg de partid, căruia, pe față îi zâmbești și-i faci bezele. Cel puțin, adversarului politic nu-i faci bezele. Îi faci felul, dar asta e pe față. Dl Orban a pierdut puterea în stat. Problema domniei sale acum este de a nu pierde puterea și în partid.
Dând dovadă de mai multă deșteptăciune politică decât PSD – când a aprobat-o în mod sinucigaș și grandoman pe dna Dăncilă în locul variantei Tăriceanu, potențial-câștigătoare -, PNL s-a reorientat în ultima clipă vis-à-vis de propriile norme. Dintr-o dată, obligativitatea apartenenței la partid a candidatului, mult clamată până ieri-alaltăieri de liderii PNL, a căzut în neființă și a fost scos din pălărie simpaticul Nicușor Dan, independent cu doctorat la Paris. Nu are charismă, dar are glagorie și chiar o anumită șiretenie sub masca unei modestii bine controlate.
Pe fondul sinergetic al scăderii PNL (în doar două luni, din ianuarie până în februarie, cu circa 7 procente) și al creșerii PSD (cu circa 5 procente), nominalizarea lui Nicușor ca berbece la București se anunță o reușită de natură să îndulcească erodarea PNL în nebuloasa unei guvernări care începe să-i atârne ca o piatră de moară.
Între timp, dlui Dan i se face pârtie. S-a descoperit, ca din întâmplare, desigur, că tatal dlui Voiculescu avea legături vinovate cu Securitatea, mai precis turnător. Taman acum, când bietul Vlad trăgea și el la Primărie, a căzut măgăreața pe el și a trebuit să se retragă din cursă. Pentru a-i atrage suporterii ușor fanatizați (creditați la 5 la sută), Nicușor e gata să-i ofere funcția de viceprimar, dar rămâne de văzut dacă încărcătura turnătoristică a dlui Voiculescu nu-l va face să se răzgândească.
Șade rușine, într-adevăr, dar noi am spus, în nenumărate rânduri, din acest colț de pagină, că USR-PLUS este o adunătură de copii aroganți, chitiți să se afirme cu orice preț în spațiul public, fără ideologie și fără un profil moral conturat, cu tați sau unchi înstelați, însuși faimosul domn Cioloș, prieten la toartă cu dl Macron Emmanuel, nefiind străin de toate acestea.
Nu suntem partizanii transferării păcatelor părinților asupra copiilor, dar nici nu putem să nu observăm că frecvența taților cu probleme la USR-PLUS e mult mai mare decât la alte partide, în condițiile în care respectivele formațiuni se prezintă ca alternativa curată ca lacrima la promiscuitatea scenei poltice autohtone. De altfel, dl Voiculescu a retorcat imediat, pretinzând că „dacă PSD ar fi luat măsurile pe care le-a luat PNL, eram cu toții în stradă.” Am trăit s-o vedem și pe-asta! PLUS bate obrazul PNL! (Și când te gâmdești că dl Cioloș a fost numit prim-ministru chiar de dl Iohannis. Cu adevărat, nu există recunoștință în viață!) Ba a pretins nici mai mult, nici mai puțin, că „PNL este noua ciumă”! Doamne ferește! Vorba aceea: Ana, Luca și cu Dej bagă spaima în burgheji. Clotilde, Cosette et Julien aiment la France et les roumains…
Când am spus că nominalizarea dlui Dan s-a datorat hotărârii PNL, am vrut doar să măresc suspansul acestui material. În realitate, hotărârea finală a fost a ayatollahului de la Cotroceni. Dl Iohannis a declarat în mai multe rânduri că nu se amestecă la locale, dar – pe de o parte – după felul cum conduce cu mână forte viața politică, nu putem să-l credem, iar – pe de alta – Primăria Bucureștilor nu e „locale”, e mult mai mult decât atât. Primarul Capitalei se bucură – după președinte – de cea mai mare reprezentativitate din țară, iar puterea (influența) funcției este probabil a doua în administrație, după cea a prim-ministrului. Așadar dl Iohannis, el însuși fost primar de succes, cunoaște bine potențialul acestei demnități, Nicușor neputând deci să fi scăpat parafării prezidențiale.
Dar ar mai fi ceva. „Ieșirile” repetate, cam neortodoxe, cam insolente, ale dlui Barna nu puteau să nu-l înfurie pe președinte. Și nici să rămână nesancționate. Nu știm cum se va finaliza chestiunea cu fondurile europene, dar politic, introducerea în pictură a lui Nicușor Dan are bătaie mai lungă. Odată ales primar general, statura sorbonnardului va crește exponențial. Din acel moment, revenirea lui în fruntea partidului – de care a fost deposedat hoțește de dl Barna – va fi doar o chestiune de timp. Prin urmare, Dl Barna nici nu știe cât de mic începe să fie. „Ajutat” și pe alte căi, gen Rise Project, va fi largat repejor, cu foarte puține păreri de rău.
Și în tabăra cealaltă, PSD, fantoma dlui Dan, ca și așezată în fotoliul de primar, produce rumoare. Dintr-o dată, nu se știe de ce, lanțul de iubire Ciolacu – Firea s-a rupt, ca și când fosta apreciată jurnalistă ar fi căzut brusc în dizgrație, după ce numele ei fusese vehiculat – pe merit – chiar ca președinte executiv al partidului. La rândul ei, dna Firea ne spune că se retrage din echipa de conducere a partidului întrucât „prioritatea mea sunt bucureștenii și activitatea la Primărie îmi ocupă cea mai mare parte din timp și energie. Consider că omul face funcția și nu funcția pe om”. Nu știm cât de funcționale mai sunt asemenea profesiuni de credință, Nicușor având capacitatea mitoligică – în mentalul public sensibil doar la mitologii – de a o invinge.
Între timp, la presiunea publicului – care, pe gură, “vrea o viață ca afară”, dar, în realitate, nu renunță la haosul manelist de la porțile Orientului – dna Firea a retras taxa Oxigen, care ar fi limpezit aerul și circulația bucureșteană. Este o cedare populistă clară, care însă n-o va salva, acum, cu apariția berbecelui Nicușor cu cap de înger. Greșeala este de timing. O asemenea măsură în mod sigur necesară, dar nepopulară, trebuia luată la începutul mandatului, nu în prag de alegeri. Dacă aș fi în locul dnei Firea, tocmai că aș introduce taxa Oxigen, pentru a capitaliza, la un caz, în continuarea carierei politice, pe prețul politic pe care îl va fi plătit, făcându-le cu forța bine bucureștenilor.
Căci se pune din nou întrebarea: cât de guvernabili sunt cetățenii de astăzi ai României? Poate ne răspund românii din străinătate, care trăiesc, fără excepție, în orașe cu restricții de circulație la intrarea în zonele centrale și ultra-centrale. Ca și la alegeri, când au indicat aparținătorilor din țară cu cine să voteze, vor trimite ei acum scrisori de dojană bucureștenilor, care, iată, preferă să circule în continuare în devălmășie? Vor „organiza” ei noi proteste în Piața Victoriei? Cine știe.
