Am citit, chiar acum, o ştire care m-a năucit.
Vasăzică, guvernul singaporean, mulţumit până peste poate de comportamentul poporului din subordine, s-a gândit să distribuie uniform plus-valorea, după un principiu care chiar pare serios.
„Ne-a crescut PIB-ul în 2010 cum o să crească ciulinii pe terenurile agricole din România, în 2011? Da, şi cui i se datorează asta? Cetăţenilor, da? Păi, hai să le dăm şi noi un miliard de euro, împărţit după cum le e salariul”, trebuie să fi spus un ministru mititel şi cu ochii oblici.
Incredibil şi, mai ales, corect.
De fapt, nici nu importă, în fond, dacă împărţirea primelor se va face corect în absolut. Până la urmă, intenţia contează, nu-i aşa?
(Parcă aşa a spus dentistul care a scos molarul, deşi radiografia recomanda un incisiv).
Important e că nişte miniştri sunt atât de amabili, încât să nu spună „creşterea asta de PIB e ca urmare a politicii noastre nemaipomenite, ia hai să ne luăm noi câteva limuzine şi să ne tragem o casă de vacanţă, poate şi ceva pensii speciale, că merităm, iar lu’ ăştia hai să le mai desfiinţăm un spital, poate radem şi-o şcoală, că prea trândăvesc în ultima vreme, daţi afară din cauza crizei”.
Am analizat rapid situaţia cu colegii mei de redacţie, l-am sunat şi pe administratorul blocului, ca să fiu sigur, şi am luat următoarea decizie, în unanimitate deplină.
Pentru performanţa absolut catastrofală din ultimul an a guvernului, îl sancţionăm cu un miliard de euro. Banii se pot plăti şi în solidar, dar aş prefera ca suma să se impute unui ministru mititel, cu ochi rotunzi.
Rog să fiu contactat pentru a comunica datele contului bancar. Deşi e cel în care plătesc şi impozitele, ar trebui să se ştie.
Aş vrea ca banii să-mi fie livraţi cât mai repede, deoarece diseară vreau să ies la o bere.
