După ce-a încins distracţie mare de Crăciun, cea mai mare comunitate de ucraineni din România, cea din Maramureş, care concentrează mai mult de 50% din etnicii care trăiesc pe teritoriul ţării noastre, se pregăteşte pentru celebrarea Anului Nou pe rit vechi şi de cea de-a 18-a ediţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri de Iarnă – Ucrainskih Koleadok ta Obriadiv, singurul festival de gen din ţară. În acest an, evenimentul va avea loc în „capitala Maramureşului istoric”, Sighetu Marmaţiei, în 15 ianuarie, şi sunt aşteptaţi oaspeţi de seamă – la ediţia precedentă au fost prezenţi consulul general al Ucrainei de la Suceava, Vasyl Nerovnyi, preşedintele Consiliului Raional Hust, Ivan Misko, şi reprezentanta departamentului Minorităţi din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, Iaroslava Kolotelo.
Ucrainenii din Maramureş şi-au petrecut Crăciunul în respect faţă de tradiţii.
Ortodocşi de rit vechi
Preotul ortodox din satul Crăciuneşti, Victor Petrovai, spune că localnicii păstrează datinile străbunilor. „Suntem ortodocşi de rit vechi şi ţinem tradiţiile de când mă ştiu eu – că şi eu sunt din sat, de aici. Se umblă cu Viflaimul, cu colinda veche (curatorii colindă la fiecare casă şi strâng bani pentru biserică). A doua zi se continuă cu Miluitul, cu Vecernia, pentru că e sărbătoare mare”, a povestit preotul satului cu aproape 500 de familii de etnici ucraineni.
Cele mai importante simboluri de Crăciun păstrate de ucrainenii din Maramureş sunt lanţul care leagă picioarele mesei („simbolizează veşnica iubire, credinţa veşnică, dar şi prosperitatea în toate cele patru anotimpuri”, după cum spune preotul Petrovai), care se ţin până după Bobotează, fânul de sub masă şi „meniul apostolilor” (12 feluri de mâncare, câte unul pentru fiecare apostol al lui Hristos). Printre preparatele gastronomice, la loc de cinste este hrebleanca. O localnică din Crăciuneşti povesteşte că acest preparat se face din „hribe puse la fiert cu moare de varză şi cu zeama aceea facem aşa, un fel de sos”. De asemenea, gospodinele din satele ucrainene din Maramureş pregătesc sarmale cu hribe, peşte afumat sau fasole verde cu usturoi, ciorbe şi borşuri, zacuscă, dar şi preparate dulci (grâu cu nucă şi miere de albine, pancove, compoturi, prăjituri). Desigur, totul este stropit cu vin roşu şi votcă. În unele case, în mijlocul mesei se aşează un colac cu busuioc, care se mănâncă doar de Bobotează, pentru noroc.
În satele maramureşene, ucrainenii colindă în cete, în special sceneta Jedul (Viflaimul). Se începe din curtea bisericii, apoi urmează casa preotului şi, pe rand, gospodarii din sat. Măşti din blană de oaie, împodobite cu decoraţiuni colorate, toiag cu cap de păpuşă, clopote agăţate de corp, pălării înconjurate cu beteală, mult agintiu, mov, albastru şi roşu şi, desigur, voie bună în sceneta pe care un etnic ucrainean din Poienile de sub Munte o explică în felul următor: „Mergem cu un Viflaim din care fac parte 11 persoane: irozii, jidanul, Moşul – care-l reprezintă pe Sfântul Iosif -, îngerii, păstorii…”. În unele comunităţi, în Crăciuneşti, de pildă, se mai păstrează şi superstiţiile de Crăciun. Una dintre acestea spune că nu ai voie să fugăreşti găinile prin curte pentru că astfel ţi-ai fugări norocul. În Maramures, în satele de pe văile Vişeului, Ruscovei şi Tisei sunt peste 35.000 de etnici ucraineni.
