Prin statiunile de pe faimosul litoral romanesc bantuie reclama "Romania, land of choice". Dupa cate imi amintesc eu, "choice" inseamna "alegere", intre doua sau mai multe posibilitati. O fi, nu zic nu, Romania o tara de ales intre mai multe posibilitati pentru altii. Dar ce te faci cu aceia, foarte-foarte multi, care nu au de ales intre Romania si altele? Pentru care Romania este tara obligatorie, aceea in care s-au nascut si in care, mai mult ca sigur, vor muri. Ei ce vina au? Obisnuiti cu zicala "omul sfinteste locul" insa, mi se pare firesc sa ne intrebam cum sfintim noi aceasta Romanie, tara de optiune. Pentru turism, nu contest, or fi fiind lucruri demne de vazut in tara aceasta.
Dar tara obligatorie este cu totul alta. Tara obligatorie, aceea de care nu putem scapa, este tara unde daca nu dai spaga nu obtii mai nimic din ceea ce oriunde altundeva se obtine printr-o simpla solicitare la functionarul de la ghiseu. Romania obligatorie este tara unde averile demnitarilor cresc intr-o clipa cat ale altora intr-un an sau intr-o viata. Romania obligatorie este tara unde fiecaruia i se promite fericirea sau macar o situatie mai buna din clipa nasterii sale si pana in aceea a mortii. Iar daca atunci cand murim e de inteles sa ni se promita o viata mai buna, caci de dincolo nu mai pot veni nici un fel de replici, ni se pare mai greu de inteles de ce ni se promite toata viata si lucrurile raman asa cum erau si fara promisiuni. Tara obligatorie e aceea unde tunurile date de oamenii zilei, de obicei apropiati ai celor de la putere, raman in ziare si nu trec in dosare sau, daca li se intampla si asta, atunci dosarele se inchid asa cum s-au deschis, printr-un NUP hotarat.
E tara unde agresivitatea, voluntara si involuntara, domneste de la nivelul cel mai inalt la cel mai umil. E tara unde din cand in cand cineva, un barbat sau o femeie ori si un barbat si o femeie, impreuna, ucid pe cineva, il taie in bucati si-l risipesc in cele patru vanturi. Dar asta se intampla rar. Mai des sunt taiate in bucati si raspandite in patru sau mai multe buzunare tot felul de fonduri destinate unor obiective de interes public. E tara unde functionarii care se ocupa cu absorbtia fondurilor europene sunt platiti cu nu stiu cate, multe, procente in plus fata de ceilalti, dar unde fondurile europene abia daca sunt absorbite in proportie de 30%. E tara unde candidatii la diverse demnitati ale statului nu se sfiesc sa declare ca vor face si vor drege, iar dupa ce sunt alesi constata ca e criza, ca nu se poate etc. E tara in care mi s-a promis un viitor luminos inca de acum 50 de ani si iata ca nu-l am si nici nu-l intrevad dupa ce acesti 50 de ani au trecut.
Romania obligatorie e tara in care medicii sunt prost platiti si iau spaga, tara in care judecatorii au pe cap de cate zece ori mai multe dosare decat omologii lor din vestul UE, tara in care totul se rezolva la televizor si ramane neschimbat in realitate, tara in care un melc pornit o data cu Autostrada Bechtel a ajuns de mult la granita cu Ungaria, ba o fi fost si prins si mancat acolo ca delicatesa, in timp ce soseaua inca bate pasul pe loc, promitandu-ni-se ca, gata, in scurt timp o sa avem 35 km pe care sa se poata circula! E tara gunoaielor pe marginea cailor ferate si a drumurilor de tot felul, in albiile raurilor mari si mici, tara recoltelor pierdute, a escrocilor de tot felul, prea des cocotati in functii inalte, tara minciunii generalizate si a iluziilor pierdute.
Din cand in cand, aflam ca avem scoli foarte proaste, care scot filosofi in loc de tinichigii (!?), iar, imediat dupa asta, ca zece adolescenti romani au castigat olimpiade de matematica sau/si fizica si ca acestia vor invata la Harvard, Yale, Oxford sau Sorbona. Tara in care diplomele universitare se cumpara cu euro, cateva mii acolo si esti licentiat, inca alte cateva mii si devii doctor etc., etc. Tara in care un naiv cu doctorate stralucite in strainatate este primit cu bratele inchise si este pus sa faca o munca de profesor suplinitor, in cazul in care nu afla ca, si pentru el, Romania devine, astfel, "a land of choice".
Sigur, tara obligatorie, adica patria, e compusa si din cateva lucruri bune, dar acestea se realizeaza in proportie de 90% impotriva curentului si a vointei politice si sociale, de catre insi incapatanati sa faca binele in ciuda tuturor barierelor care se lasa in fata lor. Pentru care Romania nu e "a land of choice", ci "a land of course". "In patriam nostram multae silvae sunt." Asa incepea o lectie de latina de altadata. Azi, verbul ar trebui pus la trecut, "fuerunt". Caci din toti codrii aceia a ramas doar hotia… Obligatorie.
