Biserica Ortodoxa Romana a fost in mare fierbere in saptamanile ultime ca urmare a gestului facut de IPS Nicolae Corneanu de a se impartasi cu greco-catolicii. Nu vreau sa discut aici despre Mitropolitul Timisoarei. Da, conform canoanelor actuale, impartasirea sa cu greco-catolicii a pus in dificultate Sinodul BOR. Dar de aici pana la a face apeluri si memorii nestavilite, semnate de diverse asociatii ortodoxe de care n-a auzit nimeni (macar in niscaiva actiuni de suflet, nu zic vorba mare: sociale) si a mai implica apoi si manastirile, este cale lunga.
Iata, de pilda, cazul Arhiepiscopiei Sucevei care a participat aproape in corpore la asaltul final prin semnaturi ale majoritatii manastirilor. Lipsa de smerenie si de inteligenta duhovniceasca s-a manifestat precum o mineriada asupra Sf. Sinod. Preacucernicii monahi suceveni nu au schitat nici un gest insa cand au aflat despre trecutul de informator al Securitatii al IPS Pimen ori de scandaloasele insotiri ale acestuia cu mascariciul multimilionar din Pipera. Pe IPS Pimen nu-l deranjeaza ca Bucovina a fost intesata de gruparile neoprotestante de cand o pastoreste (numai penticostalii si-au sporit numarul de peste trei ori din ’90 incoace), ci il preocupa pasnicii greco-catolici din Timisoara… Aceasta inconsecventa a monahilor Bucovinei nu miroase a bine. Iar cazul Bucovinei nu este singurul, ci doar unul exemplar prin penibilul sau. Dar ceea ce ne-a fost dat sa vedem si sa auzim zilele acestea a fost peste orice masura. Unii semidocti i-au starnit pe cativa duhovnici care au amenintat senini cu ruperea BOR! Altii, chibiti dispusi sa-mpuste si-n luna ca sa vaneze colive canonice, au inceput a clama pe toate canalele faptul ca si catolicii ar fi niste eretici! Restu’ lumii o sa piara in focurile iadului: ei si numai ei, fundamentalistii ortodocsi, au monopolul pe Iisus Hristos!…
Acest gen de discursuri ingrijoreaza. Ortodoxia romaneasca s-a radicalizat brusc intre cele doua polaritati – traditionalisti versus ecumenisti. Deocamdata, exceptand cateva voci, s-a auzit exclusiv corul fundamentalistilor infierbantati sa incrimineze papistasii si ecumenismul. Cati romani mai au dispozitia interioara sa vorbeasca despre infinitele nuante dintre cele doua extreme? Ori de inteligenta duhovniceasca, de smerenie, de spiritul filocalic, de iubirea aproapelui, de zambet? Fiindca acesti indivizi incruntati care se bat cu caramida-n piept imaginandu-si ca ei ar fi singurii crestini de pe pamant nu stiu a zambi… Or, zambetul si buna dispozitie sufleteasca sunt instrumentele care iti arata ca esti pe calea cea buna, imparateasca.
Un lucru este cert: pretinzand ca au monopol pe Iisus, acesti crestini viteji la provocarea parastaselor, dar timizi la generozitatea in duh patristic, au izbutit sa dea cu piciorul, in doar cateva zile, in cel mai inalt moment de comuniune crestina din istoria noastra recenta – vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania.