În această perioadă, în contextul mediului economic prosper şi al programelor generale ce vizau modernizarea oraşului, când Bucureştiul a cunoscut o intensă activitate în toate domeniile, dar mai ales în construcţii. Pătrunderea ideilor şi a programului estetic al Mişcării Moderne în arhitectura românească a avut un mare succes în rândul tinerilor arhitecţi, astfel încât acest tip de arhitectură apare mai ales în zonele centrale ale oraşului, oferind capitalei o imagine generală modernistă.
Palatul Telefoanelor
Modernismul bucureştean, diferit de cel european prin folosirea esteticii Art Deco, a câştigat adeziunea clientelei burgheze prospere de industriaşi şi liber-profesionişti, dar şi a micilor comercianţi şi meseriaşi, care şi-au aflat în această arhitectură propriul mod de expresie. Astfel, pe lângă edificiile interbelice realizate pe marile bulevardele bucureştene (exemplul Art Deco cel mai important fiind Palatul Telefoanelor), au apărut inserţii şi mici ansambluri moderne cu 1-2 niveluri, ele fiind (alături de edificiile realizate în stil naţional) caracteristice arhitecturii bucureştene din acea perioadă. În Bucureşti există străzi sau zone întregi unde această arhitectură este predominantă.
Grand Hotel din Constanţa, în stil Art Deco
Este meritul unui colectiv (arh. Gabriela Petrescu, arh. Sidonia Teodorescu, arh. Delia Prisecariu şi ing. Sorin Mircea Vasilescu) care a identificat mai multe clădiri de acest fel şi a realiza to expoziţie de fotografie cu scopul de a pune în valoare identitatea culturală şi istorică locală, prin prezentarea unor edificii cu funcţiunea de locuire, lucrări reprezentative pentru arhitectura modernistă a capitalei, blockhaus-uri sau vile, realizate în vechiul Cartier Evreiesc, în perioada interbelică, limitând studiul la o zonă aflată între limitele actuale ale sectorului 3 al Bucureştiului. Zona studiată reprezintă o mică rămăşită din ceea ce a fost cândva Cartierul Evreiesc, care se desfăşura pe malul stâng al Dâmboviţei şi care a scăpat parţial de demolările anilor ’80. Zona încă păstrează amintirea mahalalelor bucureştene autentice, în care regăsim atmosfera perioadei interbelice, când diversitatea etnică, arhitecturală şi urbanistică a Capitalei compunea un spectacol autentic.
proiect arh. Boris Zilberman, Str. Remus
Multe dintre construcţiile prezentate sunt pe lista monumentelor istorice sau situate în zone construite protejate, iar arhitecţii care le-au proiectat sunt nume reprezentative pentru arhitectura interbelică: Marcel Iancu, Jean Monda, Isak Mahler, Victor Asquini, Leon A. Hirsch, Boris Zilberman, Ion I. Berindey etc.
Majoritatea clădirilor se încadrează în curentul Art Deco, care s-a manifestat şi în România, începând din deceniul al treilea al secolului XX, ca o expresie a modernităţii, preferată de societatea românească, căreia Stilul Internaţional nu i se potrivea.
Proiect Marcel Iancu, Str. Olari
Deşi încadrarea lor stilistică nu este unică, amprenta Deco este vizibilă la aceste imobile cu apartamente – atât în compoziţia volumetrică, în articularea elementelor de suprafaţă, în grafismul profilaturii şi al compoziţiilor ornamentale, în jocul de materiale şi texturi.
Cele mai multe dintre lucrările prezentate, realizate într-o arhitectură modernă autohtonă, au nevoie de consolidare şi restaurare pentru a fi repuse în valoare.
