Alianta D.A. nu ar fi ajuns la putere daca nu ar fi existat doua conditii: tradarea de catre UDMR si PUR a intelegerii cu partidul lui Adrian Nastase si constrangerea exercitata de amenintarea domnului Basescu de a recurge la alegeri anticipate. Acum, dupa cele trei episoade majore – cel cu reforma justitiei ciuntita de Curtea Constitutionala, demisia anuntata si revocata a domnului Tariceanu si asalturile domnilor Gusa si Stolojan impotriva actualelor conduceri ale PD, respectiv PNL, urmeaza finala, anuntata de domnul Videanu, ce va avea loc in cadrul organismului de conducere al Aliantei-coalitie. Desi unele relatari cauta sa trateze disproportionat demisia doamnei Mona Musca si schimbul de replici dintre presedinte si premier privind situatia din Alianta, putem sa-l parafrazam pe domnul Basescu, constatand ca ambele manifestari sunt un bazait fara urmari deosebite. Adriean Videanu a spus ca problema centrala este o decizie la varful Aliantei „de a trage toate concluziile din asumarea puterii”. Cine si ce trebuie sa-si asume? Este vorba, dupa parerea domniei sale, de partenerii din Alianta si apoi de cei din coalitie, care ar trebui sa declanseze procedura de inlocuire a presedintilor celor doua Camere, Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase. Dar acestia se afla in fruntea organelor legislative gratie ultimului gest tributar intelegerii cu PSD facut de UDMR si PUR. Acum UDMR este de acord sa-si reconsidere acest vot, fiind multumit de avantajele obtinute prin participarea la guvernare. PUR-ul devenit Conservator continua sa nu agreeze o astfel de reconsiderare si in plus in diferite ocazii parlamentare voteaza mai mult cu PSD si PRM decat cu actuala putere. Se va ajunge la destramarea PC din Romania sau la obtinerea de noi avantaje mai mari decat i s-ar cuveni in conformitate cu ponderea sa electorala reala. Aceasta din urma ar putea rezulta doar dintr-o solutie negociata. Ipoteza destramarii PC in cazul unui ultimatum din partea Aliantei nu poate fi ignorata, mai ales ca in cadrul acestui partid se manifesta disensiuni cu privire la parasirea guvernarii. Ceea ce ar insemna alinierea totala cu PSD, care nu ar putea promite prea multe in urma unor eventuale alegeri anticipate. Cel putin domnii Copos si Seres nu sunt de acord cu o astfel de solutie. Atunci? Spre anticipate, dar cu Alianta D.A.? Este o posibilitate in toamna, dupa incheierea prioritatilor legate de consecintele inundatiilor si dupa obtinerea unui raport de tara favorabil al Uniunii Europene. In acel moment nici macar domnul Tariceanu nu ar avea motive sa-si amane demisia sau sa definitiveze renuntarea la ea. Dar mai intai si PC trebuie, cum spune domnul Videanu, sa traga si el toate concluziile din asumarea puterii. Cat priveste Alianta D.A., aplicarea celor spuse de domnia sa inseamna constituirea unei majoritati fie pe calea traseismului, fie pe calea anticipatelor tarzii, pe care insusi presedintele Basescu nu le considera o solutie sigura. Finala acestei etape se va juca deci in organismul de conducere al originalei Aliante-coalitie instaurate in executivul romanesc. Marile pregatiri sau manevre au si inceput. Intrebarea este daca PD va ajunge in situatia extrema de a folosi amenintarea de retragere din Guvern pentru a forta o solutie.
