O echipă de cercetători propune o explicație neașteptată pentru unul dintre cele mai mari mistere din fizica solară: de ce coroana Soarelui, atmosfera sa exterioară, atinge temperaturi de milioane de grade, deși suprafața vizibilă a astrului este mult mai rece.
Potrivit noului studiu, praful cosmic ar putea juca un rol important în încălzirea coroanei solare, interacționând cu undele magnetice și plasma transportată de vântul solar.
Descoperirea a fost posibilă datorită sondei Parker Solar Probe
Cercetarea se bazează pe datele colectate de sonda Parker Solar Probe a NASA, nava spațială care s-a apropiat mai mult de Soare decât orice altă misiune lansată până acum. Aceasta a zburat la aproximativ 6,1 milioane de kilometri de coroana solară.
VEZI ȘI – Undă verde pentru noi terapii în UE: EMA recomandă șase medicamente și extinde zeci de indicații
Deși sonda nu este echipată cu un detector de praf cosmic, instrumentele sale destinate măsurării câmpurilor electromagnetice și emisiilor radio au înregistrat în mod repetat variații neașteptate de tensiune.
Cercetătorii consideră că aceste semnale sunt produse atunci când particule microscopice de praf lovesc sonda cu viteze foarte mari, generând nori de particule încărcate electric.
Praful cosmic, o piesă lipsă din puzzle
Până acum, oamenii de știință s-au concentrat în principal asupra electronilor, ionilor, câmpurilor magnetice și plasmei pentru a explica modul în care energia este transportată și disipată în atmosfera solară.
Timp de decenii, cercetătorii s-au concentrat în principal asupra modului în care electronii, ionii, câmpurile magnetice și undele din plasmă transportă și disipă energia în atmosfera Soarelui. Lucrarea noastră adaugă un nou element în această imagine: particulele de praf, a declarat coordonatorul studiului, Syed Ayaz, de la Universitatea din Alabama, Huntsville.
Cum ar putea influența praful încălzirea coroanei
Potrivit cercetătorilor, particulele de praf acumulează sarcină electrică și pot interacționa cu câmpul electromagnetic transportat de vântul solar. Acest proces poate influența așa-numitele unde Alfvén, oscilații ale plasmei care se propagă prin câmpul magnetic al Soarelui.
Oamenii de știință iau în calcul două scenarii principale.
În primul, masa particulelor de praf oferă o inerție suplimentară plasmei, permițând energiei să fie transportată pe distanțe mai mari în coroana solară.
În al doilea scenariu, sarcina electrică a particulelor intensifică interacțiunile dintre plasma încărcată electric, undele Alfvén și câmpul magnetic solar, ceea ce ar putea determina eliberarea energiei într-o zonă mai restrânsă și încălzirea puternică a acesteia.
Dacă masa prafului este factorul dominant, energia undelor Alfvén poate fi transportată mai departe în coroană. Dacă efectele sarcinii electrice predomină, energia poate fi eliberată local, încălzind particulele, a explicat Syed Ayaz.
Un mister care durează de zeci de ani
Coroana solară reprezintă atmosfera exterioară a Soarelui și poate fi observată cu ochiul liber doar în timpul eclipselor totale, când discul luminos al astrului este acoperit de Lună.
Deși suprafața vizibilă a Soarelui, numită fotosferă, are o temperatură de aproximativ 5.500 de grade Celsius, coroana atinge temperaturi de peste un milion de grade, un fenomen care îi intrigă pe cercetători de mai multe decenii.
Până în prezent, se considera că praful cosmic nu poate supraviețui în condițiile extreme din apropierea Soarelui și, prin urmare, nu avea un rol semnificativ în procesele care au loc în coroana solară.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, Twitter, Facebook și Youtube.
