Pe domnul Ernest Maftei, badia Maftei, l-am intalnit pe 21 decembrie in fata Cimitirului Eroilor. L-am zarit intamplator – un batranel mic de statura, dar cu o inima infinit de mare -, m-am apropiat de el si i-am zarit lacrimile ce i se prelingeau nestingherite pe obrajii protejati de o barba alba. Dupa ce a depus o coroana in cinstea celor care nu mai sunt printre noi si-a sters lacrimile si un zambet cald i s-a asternut pe buze. Parea un personaj de basm care “cu un ochi plange si cu altul rade”.
– Ce mai faci badie Maftei?
– Ce sa fac, am venit aici, la Cimitirul Eroilor, sa-i cinstesc pe acesti tineri alaturi de care am luptat acum 16 ani. Desi am fost ranit in timpul revolutiei, am fost impuscat in partea dreapta, eu am mai avut o sansa. Pe cand ei nu. Altfel, ce sa va spun, realitatea este ca nu sunt deloc liber si asta este un lucru bun pentru ca “doamna cu coasa” nu ma poate gasi inca. Am 86 de ani, dar sunt inca sanatos, multumesc lui Dumnezeu. De exemplu, ieri am fost la Giurgiu. M-au chemat acolo de la patru gradinite sa fac pe Mos Craciun. Si m-am trezit in mijlocul unor copii minunati, care m-au inconjurat din toate partile.
– Stiu ca iubiti foarte mult copiii si ca acum, de sarbatori, faceti tot felul de acte de caritate pentru ei, in special pentru cei care nu se pot bucura asa cum ar trebui de sfarsitul de an.
– Oare cine nu iubeste copiii? Aceste fiinte minunate, nevinovate si pline de nesfarsita candoare. In afara de cateva daruri, as dori sa pot face mult mai multe pentru ei. Pentru ca o fac cu cea mai mare placere. Zilele urmatoare, in afara de alte gradinite la care voi merge, si voi fi Mos Craciun, am sa vizitez si cateva spitale de copii.
Pentru mine sa fac fericit un suflet de copil este ca si cum as face “o munca usoara”, o munca pe care sa o faci cu placere.
– Badie Maftei, dar despre cariera dv. ce ne mai puteti spune? Cred ca stiti ca aveti foarte multi admiratori. Sunteti implicat in productii cinematografice?
– Acum joc mai mult in “filmul vietii mele” si mai am o emisiune de televiziune, “Ferma”, la care am mare audienta.
Este o emisiune frumoasa, serioasa, despre agricultura. Si pentru ca eu ii fac textele si prezint materialele filmate inca nu am putut intra in vacanta. Dar filmez repede, nu trag duble, fac totul bine din prima.
– Am inteles ca ati refuzat sa jucati in telenovela “Lacrimi de iubire”, desi oferta era tentanta.
– Da, asa este. Nu pot si nu vreau sa fac telenovele. Cum ar fi ca toate acele fete frumoase care joaca acolo sa fie sarutate de un mos cu barba alba? Desi mi s-a spus ca voi juca rolul unui om bun, n-am vrut nici sa citesc scenariul. Si intr-adevar oferta era interesanta: 300 de dolari pe ziua de filmare. Dar stii ce le-am spus: “Dragii mei, nu ma intereseaza rolurile astea pentru ca nu vreau sa ma prostesc la batranete si sa uit de lucrurile serioase pe care le-am facut de-a lungul vremii”.
– In ultima vreme ati facut si reclame. Mai sunteti pe afise?
– Da, sunt, fac reclame la afumatura de vanat, carnati de Magurele, carnati de caprioara, pastrama de mistret. Fac si calendare cu femei frumoase…
– Va plac femeile?
– Pai, femeile si florile ma tin in viata…
