Interviu cu Constantin Ticu Dumitrescu Ð presedintele Asociatiei Fostilor DetinutI Politici din Romania
– Indemnul cel mai auzit in acesti 16 ani in legatura cu regimul comunist a fost sa lasam trecutul de o parte, sa ne concentram asupra prezentului. Ce le raspundetI celor care fac acest apel?
– Noi nu vrem sa ne razbunam pe institutii ale statului din perioada comunista, pe posesorii de carnete de membru de partid, pe grupuri de oameni. Nu suntem adeptii unei culpabilizari colective. Am fost, insa, adeptii culpei individuale. Adica, cei vinovati de crime si faradelegi sa raspunda in fata justitiei. Si asta nu o faceam din spirit de razbunare sau ca resentiment ci pur si simplu pentru respectul ideii de justitie si al adevarului. Pentru ca nu se poate construi un viitor temeinic pe minciuna sI crima. Am vorbit sI despre ideea impacarii dar pentru asta ar fi fost nevoie de cainta ceea ce insemna recunoasterea faptelor savarsite. N-am auzit un ofiter de Securitate de grad mai mare sau mai mic care sa-si fi recunoscut, public, vreo vinovatie. Dimpotriva, ei sunt cei agresivi, care continua sa faca pe justitiarii, mergand pana la eroizarea odioaselor institutii ale aparatului de represiune comunist. Chiar legea deconspirarii Securitatii nu doar ca nu a avut caracter vindicativ dar nici macar restrictiv. A fost cel mai bland proiect de lege cunoscut si care nu a urmarit decat cunoasterea adevaratei fete a comunismului. Concret punand problema Ð Securitatea in intregul sau a facut politie politica fiind arma si scutul Partidului Comunist.
Autoritatile comuniste au coborat fiinta umana in Infern
– Daca este sa discutam despre adevarata fata a comunismului, dumneavoastra personal aveti o explicatie, la nivel uman, cum au fost posibile atrocitatile?
– Eu am fost purtat prin 14 inchisori si lagare de exterminare si am cunoscut multitudinea masurilor diabolice care n-aveau alt scop decat exterminarea noastra fizica. Ma refer la infometarea oribila la care eram supusi, la frigurile pe care le induram, majoritatea inchisorilor prin care am trecut neavand foc iarna. Ma refer, de asemenea, la izolarea totala impinsa pana la secretomanie si la masurile coercitive care ne tineau intr-o tensiune greu de imaginat. Erai batut pentru orice. As putea sa ma reintorc la izolare care a fost un factor extraordinar de grav. Nu era o izolare numai fata de exterior, fata de familie ci izolarea se aplica si fata de interior. Un detinut scos dintr-o celula, era pentru ceilalti un disparut fara urma. Putea sa fie mort, sa fie impuscat, sa fie mutat la alta inchisoare sau putea sa fie mutat la o celula vecina.
– Dar cum a fost posibil sa se ajunga aici? De exemplu, tot ceea ce am aflat despre cele intamplate la Pitesti pare sa depaseasca limitele umanului…
Dupa ce Bogdanovici la Suceava a initiat o actiune de reeducare pasnica, adunand in jurul sau vreo 60 de oameni si marginindu-se in a scrie tot felul de memorii adresate Ministerului de Interne si partidului prin care regretau ceea ce facusera si cereau sa fie iertati pentru a se pune in slujba construirii socialismului, au infiintat ODDCC-ul Ð Organizatia Detinutilor cu Conceptii Comuniste. Intre timp, se pare, ca acolo la Suceava, in modul cel mai ascuns posibil au fost instruiti un grup de cinci Ðsase detinuti politici, in frunte cu Turcanu pentru a aplica reeducarea de la Pitesti. Masurile luate in timpul acestei reeducari prin violenta erau atat de inumane incat bataia cu parul sau cu nu stiu ce altceva, cu alte corpuri solide era cea mai usoara pedeapsa. Ajungeai sa porti un colac de la un veceu ca preot si sa dai celorlalti sa manance fecale sau sa-i impartasesti cu urina, sa-i tii agatati cu capul in jos si sa-I pui sa faca la nesfarsit sute si sute de genoflexiuni. Prima faza de asa-zisa reeducare era sa „borasti” cum se exprima Turcanu ceea ce n-ai borat la Securitate Ð adica tot. Si pentru a scapa de torturile acestea ingrozitoare, detinutii incepeau sa inventeze si sa declare astfel, lucruri oribile despre mama sau sora lor. Ultima faza era aceea a capitularii morale care se traducea prin a-ti bate pana la moarte si a-ti chinui cel mai bun prieten. In felul acesta victima devenea tortionar.
De aceea eu zic Ð fereasca Dumnezeu ca fiinta umana sa fie adusa sau sa i se ofere posibilitatea de a cobori in Infern din care cred ca nu se mai poate iesi. Autoritatile comuniste au coborat fiinta umana in acest Infern.
Traian Basescu m-a dezamagit
– Cum explicati, totusi, aceasta nepasare a autoritatilor post revolutionare dar si a majoritatii populatiei?
– Aceasta situatie a fost in masura sa ma surprinda pana sI pe mine, desi eram pregatit pentru orice. Noi am gresit – ma refer in primul rand la un om ca mine care nu avea dreptul sa greseasca, sau la Corneliu Coposu care nu avea dreptul sa greseasca. Noi am crezut ca, odata cu revolutia totul s-a terminat, libertatea va curge in valuri ca si adevarul si ca securistii, tortionarii vor dispare. Nu ne-am gandit ca, dupa 50 de ani de comunism s-a produs o schimbare a mentalitatilor. Si asta in conditiile in care categoria oamenilor fara putere de discernamant era, in Romania, spre deosebire de celelalte tari, foarte numeroasa. De altfel, am vazut, recent, la televizor, ca din mai multi copii intervievati nici unul nu stia nimic despre Ceausescu. Asta spune foarte mult de vina celor care au condus si conduc tara Ð referindu-ma direct la Ministerul Invatamantului si la legile care permit existenta unor emisiuni de televiziune in care sa fie adusi de catre moderatori tocmai tortionarii…
– Noi vorbim aici despre niste pusti care nu stiu nimic despre comunism. Dar, recent, chiar presedintele Traian Basescu a declarat ca nu exista suficiente dovezi ale abuzurilor din timpul regimului comunist…
– Cei care solicitau condamnarea abuzurilor erau o delegatie de fosti detinuti politici – adica de martorii vii. Dovezile eram noi, cei care eram in fata dansului sI care reprezentam, inca in viata, cateva zeci de mii de martori care fusesera victimelor terorii comuniste. Asta m-a determinat sa spun ca presedintele Traian Basescu m-a dezamagit. Cere dovezi ca sa vorbeasca de comunism. Noi, de fapt ii ceream o declaratie cu valoare morala. O declaratie similara cu cea pe care Bush o facuse la Vilnius condamnand Occidentul, Statele Unite pentru pozitia de lasitate, de tradare pe care au avut-o fata de tarile din Europa de Est si Centrala.
Cacealmaua dosarelor Securitatii
– Totusi, presedintele Traian Basescu pare sa fi schimbat regula jocului in privinta dosarelor Securitatii, solicitand expres ca SRI sa le transfere la CNSAS.
Putem sa consideram de buna credinta interventia lui Traian Basescu in ceea ce priveste dosarele Securitatii. Daca plecam de la ideea ca, in timp ce intre 1999 si sfarsitul lui 2004, nu se predasera decat cateva mii de dosare de la SRI. Iata ca dupa ce Traian Basescu a adus SRI-ul in fata CSAT-ului i-a obligat sa predea 1.300.000 de dosare. Asta este valabil daca facem aceasta comparatie. Daca o privim ca pe o problema reala, cu datele sI cunostintele pe care le au oameni ca mine, treaba aceasta este, de fapt, o mare cacealma a SRI-ului. Afirm acest lucru pentru ca nu au fost predate cartotecile si toate evidentele informatizate sau clasice si s-au retinut 600.000 de dosare pe motiv ca au legatura cu siguranta nationala.
De ce este secret dosarul tatalui lui Ion Iliescu?
– Ideea ca foarte multe dosare ale fostei Securitati au legatura cu siguranta nationala revine foarte des si s-a dovedit principalul obstacol in calea predarii arhivei. Din faptul ca atat Emil Constantinescu cat si Traian Basescu, nu mai vorbim de Ion Iliescu Ð au acceptat aceasta varianta inteleg ca i-au crezut pe reprezentantii serviciilor si nu pe dumneavoastra… Ce poate sa fie in arhiva SRI?
– Iata ce inseamna pentru ei dosar care aduce atingere sigurantei nationale. Daca acum 50 de ani un cetatean a lucrat pentru Securitate ca ofiter sau ca informator sI a denuntat fapte care se refereau la antisovietism sau anticomunism si astazi sunt morti de mai multi ani, chiar si dosarul acela este considerat ca aduce atingere sigurantei nationale. Aceasta atunci cand este vorba de rude sau de oameni care au lucrat pentru PCR. Pentru ca in cazurile celorlaltI, obisnuti, nu conteaza, au dat dosarul. In cazurile astea , ca sa nu-I compromita pe tatal nu stiu cui il pastreaza. „Domne, cum sa dai dosarul tatalui lui Ion Iliescu. Asta-i secret ca arati ce spion ordinar a fost”.
– Exemplul pe care il dati este unul concret?
– Este dupa cum mi l-a relatat un ofiter de Securitate. Daca nu ar fi concret de ce Onisoru a transformat CNSAS-ul in cea mai oribila institutie de tip securist, ca secretomanie. Acolo totul este secret.
Onisoru se eschiveaza
– Ce este secret? Dosarele care privesc siguranta nationala nu ajung la CNSAS…
– Totul ar trebui sa fie transparent. De ce clasificarea a sute de mii de dosare s-a facut in mod fictiv, actele fiind semnate de Onisoru si de un om al sau. Pentru treaba aceasta nu si-au informat nici propriul Colegiu ferindu-se chiar sa mai tina sedinte, tocmai pentru a se eschiva de la raspunsuri. De ce nu s-a aplicat transparenta aici, de ce nu s-a spus in fiecare zi cate dosare s-au verificat si cate au legatura cu siguranta nationala. De ce au lasat sa treneze de asa maniera lucrurile incat sa auzim astazi, dintr-o data, de sute de mii de dosare care ar fi fost verificate Ð deci luate fila cu fila si studiate si pusa apostila cu siguranta nationala. De ce atata secret pentru o treaba ca asta, daca nu ar fi ceva de ascuns?
– Cum va explicati ca si la ora actuala, in Parlament, se tergiverseaza discutarea nu numai a proiectului nou referitor la lustratie, dar sI a unui proiect care se refera la interzicerea manifestarilor comuniste?
– Initiatorii ambelor proiecte au venit la mine pentru ca eu am fost primul initiator al unei legi a lustratiei in 1994. Faptul ca au preluat aceasta idee, e de natura sa ma bucure, dar eu consider ca nu au nici o sansa.
Fostii comunisti au invins
– Dar nici macar interzicerea manifestarilor comuniste de acum incolo…
– Autorii acestor proiecte de lege merg pe strategia de a pune in fata problema paralelismului – pe ideea ca trebuie aplicata aceeasi unitate de masura pentru comunism ca si pentru nazism. De altfel, eu mi-am dat demisia din CPUN pentru ca la discutarea legii electorale, in aprilie 1990, la articolul referitor la interzicerea dreptului de a candida a celor care au facut parte din organizatii fasciste, eu am produs un amendament, prin care, ca un paralelism adaugam si comunismul Ð adica pe activistii de partid retribuiti ca atare, deci nu ma refeream la simplii membri de partid. Nici nu au vrut sa puna amendamentul in discutie si asta m-a determinat sa-mi dau demisia.
– Atunci cand a fost in vizita la Sighet, Vladimir Bukovski a marturisit, ca in opinia sa in Rusia fostii comunisti au invins. Dupa o viata de lupta impotriva comunismului cum priviti tot ceea ce s-a intamplat? Nu aveti sentimentul ca ati fost infrant?
– Si eu am acelasi sentiment. Prima data am spus-o in 1992, cand mi-au blocat primul proces pe care il demarasem si ascunzandu-se dupa moartea lui Nikolski sI Draghici au blocat totul. Inca de acum sase ani i-am felicitat pentru ca au invins. Am spus ca Securitatea a invins in momentul in care s-a votat legea deconspirarii Securitatii, in forma care a generat toate problemele ulterioare. CNSAS a ajuns sa deconspire cateva zeci de fosti securisti din care 95% morti.
