Dupa ce a zacut aproape 10 ani in portofoliul statului, fostul santier militar din Mangalia este pe care sa realizeze o adevarata performanta, si anume sa treaca in sectorul privat. Termenul de performanta nu este deloc deplasat, in conditiile in care unitatea a trecut prin cateva zeci de expertize si tentative de privatizare. Principalul vinovat de aceasta stare de fapt nu este altul decat Ministerul Economiei si Comertului. Desprins din fostul mamut industrial al sistemului de aparare, santierul a fost lasat de izbeliste.
Daca anul acesta lucrurile par a se fi asezat, in sensul ca societatea are cateva comenzi care ii permit sa supravietuiasca, in anii trecuti s-a recurs la solutia disponibilizarilor masive din lipsa de comenzi. 2005 se anunta a fi un an bun pentru constructorii de nave din sud-estul Europei si implicit pentru unitatea din Mangalia. Din acest punct de vedere o privatizare cat mai rapida ar facilita rezolvarea problemelor financiare ale societatii. Surse neoficiale din cadrul Ministerului Comertului au precizat ca documentatia pentru licitatie este partial avizata de responsabilii ministeriali si in urmatoarele doua saptamani ministerul va publica anuntul de vanzare.
Afacere riscanta
Capitalul social al unitatii este de 52,7 miliade lei, iar datoriile fluctueaza in functie de evolutia pietei navale. Societatile din domeniul constructiei de nave acumuleaza in decursul unui an datorii considerabile, generate de achizitionarea tablei si a altor materiale folosite in procesul de productie, motiv pentru care pana la livrarea vapoarelor figureaza cu o balanta financiara negativa. Daca mai luam in calcul si creditele bancare pe care santierele le contracteaza inainte de inceperea propriu-zisa a constructiei, oricine isi da seama ca firma nu poate fi pe profit. Tocmai de aceea este de preferat ca fostul santier militar sa incapa pe manile unui patron tot din domeniul naval.
Doi ani la saramura
Ministerul Economiei s-a dovedit de-a dreptul sadic cu aceasta unitate care pe vremuri era considerata obiectiv strategic. Lista numarul unu cu societatile din portofoliul ministerului propuse spre privatizare a fost publicat pe 22.07.2002, iar anuntul public prin care actiunile SNM sunt scoase la vanzare pe 19.03.2004. Nu mai putin de doi ani de stat pe tusa, timp in care firma a acumulat datorii peste datorii. Atitudinea fostei conduceri a ministerului este cu atat mai inexplicabila cu cat majoritatea firmelor din fosta industrie de aparare au ramas nevandute. Si ce este cel mai grav, intreprinderile in cauza erau cele mai performante din intreaga economie, aveau personal specializat si mai ales piete de desfacere interne si externe. De exemplu, in cazul SNM, personalul care repara si intretinea tehnica de lupta de la bordul navelor era special pregatit si unic, din punct de vedere al specializarii, in tara.
